12/28/16

ÎNGERE...






În așteptarea unui 385...


Îngere cu ochi de miere

Și cu crini în obrăjori,
Cu-aripioare de zăpadă
Și cu zâmbetul în nori,

Hai să fim din nou prieteni

Pe-o frunză de curcubeu,
Eu să-ți dau puținel verde,
Tu, un pic din raiul tău...

2006

12/24/16

O FELICITARE DE CRĂCIUN













R
N
B La A
I Mulţi L
V Ani !!!!! 2017 A
E suficient s-o citeşti cu tâlc!
Nu aduce critici unei rime-fulg:
Πn e a d e t u c r e z i ! ! !
B U N I ÎŢI VOR F I A N I I
Ea ninge în gânduri speranţe-zăpezi
De-i privi atent, fără multă grabă,
Iar când rima-fulg ţi-a căzut în palmă,
R â z i când r â n d u r i l e îmi c i t e ş t i!
Am trimis în luna lui D E C E M B R E
R I M E - F U L G I P R I E T E N E Ş T I
U N D E V A ÎN D E P Ă R T A R E
  Bucureşti  
24.12.2016
VERBINESCU

12/13/16

ATLANTIS





Când umbra unui vis îți stă însoțitoare,
Cu ea să faci minuni în a lumii vâltoare,
Înduplec-o cu gândul și lasă-l glăsuit,
Pentru că fără rugă nimic nu s-a clintit.


Un cântec se întoarce de unde a venit,
În tihna neștiută, de nimeni auzit,
De nu l-ar fi urnit la noi să se coboare
Prin a sa inimă, o fire iubitoare.


.................................................................


12/12/16

ÎL VĂD CUM SE APROPIE, MI-E SETE...






Mai multă lume a venit să mă-ntâlnească,
Ca traista cu povești să mi-o golească,
Dar ochii mei îl căutau prin toți și toate,
Nu îl vedeam, dar îl simțeam pe-aproape.

Străinul cu ploaia strânsă în picouri,
Cu mânuirea verbului pitită în carouri,
Ce duce noaptea-n ochi și ceru-n plete,
Îl văd cum mi se-apropie, mi-e sete.

Când cei veniți au ochi doar pentru mine,
Ai mei, străine, te caută pe tine,
Sunt uluit acum cum n-am fost niciodată,
Deci pistolarul nu-i un el, e-o fată...

Cu straiul alb și buzunare pline ochi,
Aș tot privi-o, dar mi-e să n-o deochi,
Iar când ajunge lângă mine, la un pas,
Nu-i văd decât pantofii și n-am glas.

”Sunt Campbell?!”, răspunsul pare tipic,
Se recomandă –”Sunt cea care vă critic!?”,
Dar n-are-n ochi nici vipere, nici ură,
Doar admirație, ia uite ce turnură...

Mă-ncearcă o emoție de început de toamnă,
Cafeaua fără zahăr aș beau-o cu o doamnă,
Aș savura-o-amară, cum face dumneaei,
Scoțând din buzunare un maldăr de idei.








12/10/16

SINCHISEALĂ


Un trandafir mai alb ca spuma mării
Mi-a dăruit străinul cu haine de tăciune,
Nici ochii nu-i vedeam din capul scării,
Pe masă revolverul ședea a-nchinăciune.

Sub borul pălăriei îi intuiam de smoală,
Netemători de umbre, cu toată noaptea-n ei,
Ghiceam o strălucire a minții, solitară,
Cu flăcărui albastre ca daruri de la zei.

Îl dibuiam în suflet, răceală calculată,
Când pentru cei din jur părea un pistolar,
Simțind că vorba lui ca glonțul șuierată
Ducea cu ea lumină, lovind ținta cu har.

Atât a fost atunci, doar cât un punct de nadă,
Ca pentr-o revedere mânată de-un soroc,
Știam c-are să vină cu haine de zăpadă,
În grijă să mă aibă, ca gândul cu noroc.













11/28/16

APA VIE




Între noi zici că-i un punct,
Da’nu-i piatră de-ncercare –
Dacă ai să te apropii
Punctul mic e la izvoare…

Unde sângele luminii
S-a-nsemnat pentru vecie,
Să ne-adune peste vremuri
Să aducem apa vie.

03.08.2014

11/20/16

FUCSIA






Zambile în brumar ca o fărâmă de primăvară târzie
Mi te-amintesc cu tot ce-ar fi putut să fie,

Garoafele fucsia răsfirate în vasul cu îngerul la toartă,
Îți caută gândurile adâncite de soartă,

Tu aștepti o minune și o chemare în noapte din partea mea,
Ca și cum aș sufla într-o păpădie și s-ar întâmpla,

Eu îmi stârnesc vîrfurile degetelor să îți scrie un răvaș,
Tu abia aștepti să te caute un poștaș...

Pe o foaie de hârtie am să aștern cu migală, artistic,
Cu tocul câteva rânduri și-un sărut beletristic,

Mai rămâne să tocmesc un porumbel voiajor,
C-un inel să-i prind mesajul de picior,

Așa că deschide-ți degrabă o fereastră în vis
Ca atunci când ajunge la tine să fie deschis...







11/18/16

NU E MARE FĂRĂ VAL







Singurătatea e un mal
Nelovit vreodată de-un val,
Întoarsă-i ca o mare seacă,
Sau te înalță, sau te îneacă.

Când soarta te aduce aici
Învață cum să te ridici,
Căci dacă ploaia te ascultă,
Pe undeva este și-o plută.

Să-ți spele răul și să-l ia
Va plânge cerul tău câtva,
Și uite-ți marea nesfârșită
De malul tău pustiu proptită.

Și nu e mare fără val,
Nici vale, dacă nu e deal,
Comoară nu-i, de-i dezvelită,
Dar toate-s rugă auzită.


17.11.2016

11/16/16

PE ÎNDELETE, CIREAȘA NU-I AMARĂ







Ascunsă în a ta închipuire
Am tors lumina și-am făcut-o ghem,
Când l-am rostogolit în amintire
Ai tresărit simțind că eu te chem.

Ți-ai poleit cu soare-nfățișarea
Și m-ai privit gândind în necuvinte,
Tăcerea m-a cuprins cu-mbrățișarea
Pe care mi-ai trimis-o să m-alinte.

Iubire de noiembrie păstrată
Ca o dulceață uitată în cămară,
Se lasă gustului aristocrată,
Pe îndelete, cireașa nu-i amară...




11/7/16

DIN BOABE DE SARE







Ca să ajung la tine
Mi-ai pus la picioare
Cel mai strașnic munte
De sare.

Străpungea noaptea
Și mi se topea în vis,
Uneori te-ntâlneam
În Țara Minunilor,
Ca Alice.

Am început să urc
Cu avânt, pieptiș,
Colo, floarea-lacrimii,
Dincolo, un desiș,

Tot urcând, uite,
Piatra ta de-ncercare,
”Dacă de oprești,
Doare, dacă urci,
Doare!”

Ca să mă limpezesc,
Să fi fost pe la amiaz’,
Din palme am băut
Apă din iaz.

Am simţit sarea
Până în dulcele ei,
Am închis ochii
Şi te-am văzut
Printre lei.

Sălbatice arătări,
Strălucind auriu,
Îmbelşugau toamna
Muntelui pustiu.

Am împins piatra
S-o ia devale,
Mi s-a aşternut
Dinainte
Cea mai scurtă cale.

Drept înainte,
Până-n inima muntelui,
Fără cuvinte,
Cu răbdarea pământului.

Am simţit sloiul
Gândului de sus,
Am închis ochii,
Te-am chemat
Şi te-am adus.

Acum uită-te
În ochii mei,
Din boabe de sare
Zboară porumbei.





9/22/16

CÂNTEC




Cu floarea gândului la ureche,
Mă las pictată închipuirii tale,
Ca-n pânzele cu-argintărie veche,      
Cum umbrele coboară în pocale.

Mă chemi să viu din valea amintirii,
Ca să înnozi cu mine un descântec,
Când zorii amețesc în chef satirii,
Sunt visul tău ce-a nemurit în cântec.

L-auzi încet cum susură ascuns
Ca pârâiaș prin peșterile ființei,
Ca ploaia prefăcută în răspuns
Când picură pe piatra năzuinței.


8/19/16

POANTE





Degas stă în fața șevaletului gânditor,
O balerină își menține echilibrul ușor,
Dali se apropie ca un scamator
Suprarealist o apucă de picior
Și-o azvârle tam-nesam departe,
La poarta raiului,”na, acu să văz,
Dacă te  mai ții de poante!”

Sfântul Petru întredeschide ușa
Și fără să piardă timpul cu păpușa
Se uită la ăla cu biblioteca plină
De cărți poștale, unde nu încape rutină,
Dintre drepți, Dali și Degas șușotesc -
”Ăsta iar n-a prins mișcarea!”
Și nu greșesc.

Se uită la aia cu vederi de ghindă
Care cade la drumuri și tot colindă,
Vine și Sfântul Petru binișor,
Și-i zice”na, ia cheia asta de cositor,
Găsește lupul cel ștrașnic și i-o lasă,
Când pretorul stârnește ditirambii
În pădurea deasă.”

Dansatoarea lui Degas a dispărut
Dintr-un penel, căci pictorului i s-a urât,
Miroase a busuioc proaspăt cules,
Dali își bea cafeaua din mers
Și îi spune păstrătorului de chei,
”Dă-i una ăluia,
Care sucește mințile la femei!”

Sfântul Petru pune în lumină
Cheia spaniolă lângă cea divină,
Da, cu Dali n-ai ce-i face,
Le are pe ale lui, și pace:
Să lase opera s-o desăvârșească
Cui se pricepe cu iluzii
Să negustorească.

Rămâne să-i găsim loc în harababură
Făpturii de ghindă cu armură,
Care aduce lupul unde e cheia
Cu care violina vrăjește femeia,
Și-apoi că n-o fi foc,
Cât lumea se dă visului,
Să mute și munții din loc. 




8/2/16

ATÂTA IUBIRE DE-AȘ LUA DE LA CAPĂT





Atâta iubire de-aș lua de la capăt
S-o depăn cu tine zi după zi,
Ar fi ca o primăvară legată c-un lacăt,
De-i căuta cheia n-o vei găsi.

Doar tu și cu mine sub un pom înflorit,
Cu petale ne plouă, stârnite de vânt,
În atâta iubire, ne-om fi privit
Ca două gânduri sărutând un cuvânt.

Atâta iubire de-aș lua de la capăt
S-o depăn cu tine zi după zi,
Ar fi ca o vară ce ne-atinge în treacăt,
Cu visările macilor adormiți pe câmpii.

Doar tu și cu mine sub frunzișul pădurii,
Printre merii sălbatici făcând cărărui,
În atâta iubire, patima urii
O scutură vântul din ochii căprui.

Atâta iubire de-aș lua de la capăt
S-o depăn cu tine zi după zi,
Ar fi ca o toamnă când al soarelui scapăt
Poleiește grădina și ciorchinii zglobii.

Doar tu și cu mine deschizând o fereastră,
Să-nrămăm crizanteme moțate-n decor,
În atâta iubire, se arată măiastră -
O pasăre ce preface în cântec un nor.

Atâta iubire de-aș lua de la capăt
S-o depăn cu tine zi după zi,
Ar fi ca o iarnă adormită-ntr-un jneapăn,
Cu marama zăpezii legând bucurii.

Doar tu și cu mine, ninși cu-amintiri,
Aprindem lumini și gătim înnoirea,
În atâta iubire, sub omăt, trandafiri
Roșii ca sângele și-așteaptă-nflorirea.





7/20/16

FEREASTRĂ




Iubirea solitară e ca un punct de sare
În care sufletul adoarme o chemare,
Punctul de sare e-o lacrimă uscată
În colţul ochiului, c-un zâmbet ferecată.

Când n-ai strigat, am stat în aşteptare,
Din lacrimă-a ieşit punctul de sare
Şi-atunci cu el făcui hotărnicie,
Ca pragul plânsului acolo să nu fie...

În colțul ochiului mi-a înflorit discret
Un zâmbet cu solemnităţi de menuet,
Ce-mi șade dichisit pe sub sprânceană,
Pe-obrazul stâng mi se-odihneşte-o geană,

Ca semn al unui gând trezit din altă viaţă,
Un firicel de curcubeu, subţire ca o aţă,
Îl iau şi îl menesc să se-mplinească,
Ca să deschizi cu mine o fereastră.




6/21/16

CA VERSUL DINTR-O CARTE VECHE…


”ТЫ ЛЕТИ МОЯ ДУША!”




Eu cred că cerul s-a deschis
Și-acum aievea-i ce-a fost vis…
Deasupra valurilor mării,
De mă-ntâlnești, prinzi gustul sării!


De-mi ești aproape ca în vis,
Din șoapte-ți țes un paradis,
Cu mii de unde cristaline,
În care m-oglindesc din rime –

Ca floare de cireș plăpândă,
Ca verbul ce tăișu-mplântă
Ca un altoi fără pereche,
Ca versul dintr-o carte veche…

Să îți sărut c-un val pământul,
Dau rost unde-a zăcut cuvântul,
Să-l fac să-ți tremure în glas
Ca să înalți un alt talaz,

Să prinzi și-n noaptea înnorată
O stea, de fiecare dată,
Și în lumina înstelată
Să îmi vezi ochii, câteodată…



4/11/16

DIN BUCHETUL CU FLORI DE SARE




PRIMA FLOARE


Îmi cer iertare că nu ne-am cunoscut, Că doar atunci am fi avut de împărțit Păreri, un zâmbet cald sau unul zgribulit, Și, cine știe oare, dacă ne-am fi plăcut!? Să-ți ceri iertare c-ai lăsat fără răspuns Răvașe care ca o mie de cocori, 'Ți-umpleau fără de veste cutia cu scrisori, Ar fi așa, dac’adevărul tău n-ar fi ascuns - Dacă în schimb ai dat o mie-a ta De albi cocori ca notele întregi Și-apoi făcându-te că nu-nțelegi Ai fi legat tot zborul lor de catifea... Altmintrelea, iertarea trebuie lăsată Pe creanga înflorită, în primăvara toată, Iar noi s-o-nsuflețim făcând privirea roată, Căci vara e pe-aproape înc’o dată...




3/27/16

STROPI




Plecați după ochii ploii,
Uită-ne în susul văii,
Fiecare pe-o cărare,
Dezlegând o ghicitoare.

Cine-mi ești de când te știu,
De-mi vii la ceasul pustiu,
Ca să scrii pe cer în noapte
Ce visez când aud șoapte?

Cine sunt de când mă știi,
De-ți prind urmele candrii,
Ca să le gândesc menirea,
Cu mintea să-ți tulbur firea?

Caută-ne-n altă viață,
Când prindeam ploaia de față
Și-i sorbeam cât ai clipi,
Strânși în palme, toți ochii.

Cât ploua atunci în noi,
În suflete aveam văi,
Tot urcam, cu-nverșunare,
Fiecare pe-o cărare.

Tu pe-acolo, eu pe-aici,
Colindând cu pașii mici,
Să facem o cruce-a ploii,
Când om fi în susul văii...








3/17/16

DESPRE CĂUTARE





În relații, oamenii se caută unii în ceilalți. Când se oglindesc fidel, adevărul își găsește perechea.








DESPRE PRIMĂVARĂ





Cu salbe de flori ce poartă iertări se mărturisește primăvara, adiindu-și cântecul din suflet în suflet, ca un legământ care își caută Buna Vestire!



3/2/16

PASTEL DE PRIMĂVARĂ




Primăvară, de unde vii,
De unde știi să te așezi pe câmpii,
Cine îți cheamă păsările plecate la iernat
Și unde ți-e locul tău de așteptat?

Ești mișcare între rece și cald,
Verde crud scoți doar tu din tăcerea în alb,
Îndulcești iarna și misterul ei sacrosanct,
Vii de sus sau sufletele te smulg din neant?

Cum faci de te ții de mână cu iarna,
De-ți lasă ghioceii să-i străpungă zăpada?
Și de vară cum de te lași amețită,
Ca frumoasa din pădurea aceea adormită?

Pe crengile pomilor adiați de zefir,
Lungită în floarea care-și închină-n potir
Parfumul ușor ca o idee plimbată pe-alei,
Te-am reîntâlnit, de-acum ești în ochii mei!



2/24/16

CAP DE PRIMĂVARĂ




A trecut un car cu anii de la mine pân’ la tine
Ocolind Poiana Stânii, cu cai suri cu foc în vine,
Caru-i plin cu amintiri şi cu vise fără preţuri,
Cine-l mână-are vestiri, hăulind a tinereţuri,

Drumul nu-i e înglodat sau oprit în vreo rovină,

Toată marfa e de dat pe-o copeică cu rugină,
Chiar de n-are-asemănare, muşterii stau pe loc,
Căci au şi ei alte care, care duc al lor noroc.

S-o opri şi dinainte-ţi ca să-ţi ceară preţ să pui,

Cântăreşte dar’ în minte-ţi unde ţi-ai prins doru-n cui,
Iar de inima ţi-o cere, nu mai sta la îndoială,
Dă copeica cu plăcere, nu fă altă târguială.

Şi-atunci anii ăia mulţi s-or orândui-n grădină,

Coborând lin după frunţi, ascunzându-se în tină,
Iar când cap de primăvară dă năvală prin răsaduri,
Înflori-vor până-n seară ghioceii lângă garduri.


22.02.2016

FĂRĂ DISCUȚII

  -Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere  ș i ăia care  ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...