Îngerul își ridică trompeta și suflă preț de o clipă celestă cât să se pătrundă de veșnicie cântecul său revărsat asupra pământenilor. Se dezlegară băierile cerului și se însemnă iarna pe acoperișurile caselor, prin grădini și mai ales în sufletele oamenilor, ca o sărbătoare așteptată. Cu fiecare fulg se topi o amintire și toți laolaltă se așternură ca o potecă neîncepută, pe care pașii noștri începură să se caute unii pe alții, fără cuvinte și fără încetare, dezghețând tăcerile. Nu mai este mult până la primăvară.
1/24/17
1/22/17
FLORI DE HIACINT
Mâna nopţii se întinde către zorii de argint,
Singur doar un înger râde din vitraliul aurit
Înflorind tiptil în glastre florile de hiacint.
Altă zi îşi pune straiul vălurit de avatare,
Soarele se rotunjeşte după melcii din răzoare,
Singur doar un înger râde din vitraliul aurit,
Pustnicul se-nveseleşte privind la un hiacint.
noiembrie 2010
1/1/17
Subscribe to:
Posts (Atom)
FĂRĂ DISCUȚII
-Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere ș i ăia care ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...
-
Iată paşii mei, sunt semne, Ca un clinchet cristalin, Lungi cărări de urme pline, Note-nalte de destin; Dar' primeşte-le şi...
-
Cu-o vorbă pe seară, Două dintr-o vară, Trei de-acum o lună, Patru de arvună, Cinci de împrumut Și-un bob de năut, Iese...
-
A fost odată ca niciodată, în ș iră-te mărgărit pe-o ramură de primăvară preacurată, o minunată Floare-de-Lumină, crescută dintr-o r...