Primăvară, de unde vii,
De unde știi să te așezi pe câmpii,
Cine îți cheamă păsările plecate la iernat
Și unde ți-e locul tău de așteptat?
Ești mișcare între rece și cald,
Verde crud scoți doar tu din tăcerea în alb,
Îndulcești iarna și misterul ei sacrosanct,
Vii de sus sau sufletele te smulg din neant?
Cum faci de te ții de mână cu iarna,
De-ți lasă ghioceii să-i străpungă zăpada?
Și de vară cum de te lași amețită,
Ca frumoasa din pădurea aceea adormită?
Pe crengile pomilor adiați de zefir,
Lungită în floarea care-și închină-n potir
Parfumul ușor ca o idee plimbată pe-alei,
Te-am reîntâlnit, de-acum ești în ochii mei!
