CRĂCIUN FERICIT!

Să v-aducă Moșul ce n-aduce anul,

Multă sănătate și noroc cu carul,

Banii să-i întoarceți cu multe lopeți,

Căci așa se-ntâmplă dacă nu-s nămeți!

SUB ACELAȘI SOARE

Copacul vieții

E în grădina Maicii,

Între est și vest.

KASUMI

With the white light as the sole veil of our souls,

So you came to the bank of the river,
Your forehead as snow-white touched gently my forehead
And we became the fire of the mind, a white flame twin,
I know you hear me, I know you hear me, I know you hear me,
Let’s go up the ladder
That the angels descend the spring!
From my palms you’ll get the bluest star,
But that’s what you know from somewhere!

LE VOILE

Avec la lumière blanche comme le voile unique de nos âmes,
Donc vous êtes venus au bord de la rivière,
Votre front blanc comme neige touche doucement mon front
Et nous sommes devenus le feu d’esprit, une jumelle flamme blanche,
Je sais que vous m’entendez, je sais que vous m’entendez, je sais que vous m’entendez,
Montons l’échelle
Que les anges descendent le printemps!
De mes paumes vous obtiendrez l’étoile la plus bleue,
Mais c’est ce que vous savez de quelque part!

Vis de iarnă

Dar de la tine:

Poveste de iarnă-n alb,

*Îmbrățișată*

                                    

HaiKu de Iarnă

Cu bucurie,

Adâncă simpatie,

Saturn ne știe

Cu mască, fără -

Inimi neînfricate

În miez de noapte,

Acum și aici

Gândim cum fac ăia mici

Jocuri cu pitici...

en attente de samouraï

on prends sept brins de la livèche

deux feuilles d’un roman

jusqu’aux trois heures de la nuit

deux personnages sont choisis

ceux qui partagent un baiser

à la maison Numéro Sept

on imagine tout neuf

et après quarante-quatre minutes

c’est à moi qu’il va me parler

合掌

ÎNCĂ O DATĂ

Când soarele atinse amiaza zilei de vară,

Lângă fântână mă priviși prima oară,

Iar privirea ți se opri într-a mea, 

Nici unul dintre noi nu zâmbea.

Se circula de la apus la răsărit și în sens contrar,

Tu așteptai să alergi înspre nord fără să ai habar

Că-mpreună, fără să ne oprim din mers,

Pecetluisem în iubirea din univers un consens.

Cum mergeam înspre soare răsare, 

Cât răsărit din privirea mea oare

Ai furat doar pentru inima ta?

Cât să nu mă pierzi când m-oi revedea...

PERLA DE AZI

Luna e-aproape plină, ca o perlă în care se echilibrează un punct de lumină.

Saku 咲

I recognized you,

We had the same root before,

Smile of sakura!

HaiKu 22

Nu poate iubi

Că înțeleptul nu e

Nebun de legat.

Iubirea este

Doar pentru vreun împărat:

Uit-o și uite-o!

Cât l-a cunoscut

El nu a cunoscut-o,

Roata s-a sfărâmat.

Fericirea lor - 

Limpede ca un izvor,

Pasăre de dor.

De păsări e plin 

Cerul fiecăruia,

Dar nu-i e de-ajuns!

- - - - - 

- - - - - - - 

- - - - - 

Mie mi-e.

E

Subtitlu:”Meșteri”

Cică este filosof, n-are școală de misterii,
Are-abilități de prof pentru câteva materii,
Când să aflu cine e, dumnealui pe loc dispare,
L-aș striga cum l-o chema, să vedem dacă apare.


Am citit în ochii lui ca din cărțile-alea groase
C-are-un suflet cât un munte cu pâraie prețioase,
Ca să beau din apa vie mă apropii pe furiș,
El și-aduce-atunci aminte și apare-n luminiș!


Chipurile vrea o vorbă să îmi spună cu respect
Și așa din întâmplare mă provoacă indirect
Ca să vază cum fandez, dacă am dexteritate,
Dacă caligrafiez, dacă fug sau am dreptate.


După toată încleștarea dacă sunt sau dacă e
Se retrage”obosit”să-mi numere rănile,
Ia binoclul din aramă cu lentile de opal,
”Frate, dacă mai ședeam, mă azvârlea de pe cal!


Curios e altceva, dacă stau să mă gândesc,
Meșteriile'nmeaei de-aș cerca să le unesc
Cu-ale mele, ce-o ieși, nu pot să mă stăpânesc,
Închid ochii, dar de-aci n-am de gând să povestesc!”



”Bine faci, bine găsești”, de-asta nu mă îndoiesc,
Am tăișul ascuțit, dar când tai nu mă pripesc,
Știu că știe, iar de-i drept - cum mi s-a înfățișat,
E din ăia care-n viață capul nu și-l țin plecat.

UNSPREZECE

Așteptarea ta -

O notă muzicală

Primită în dar.

So Must it Be

Senryu

We in November -

Blessed Cups To Share with Compassion

Fulfilled Love, Light, Peace...

HaiKu Răvaș

Nerăbdătoare

Îți este inima azi:

Strigă cocorul!

Senryū

Aștept statornic

Să ne-aducă la un loc

Prima zăpadă.

NEUITAREA

 Haiku

Nu se mai uită

Ochii care se privesc

Lângă fântână.

HaiKu*

Cel ales vestit -
Peste piatră a pășit -
Cel dintâi venit...

cine-i alesul***

Avem nevoie de-un arcaș să nimerească de îndată

Pe cineva din ăi' de sus, nu cu-o săgeată, cu-o mușcată!

Ținta nu e de cucerit, ci  doar așa se năzuiește,

Nu avem timp de prăpădit, că balta cică are pește.

Acum e-acum, cine-i alesul, că n-o fi cin’ s-o nimeri,

Băieți de-oraș, Boieri simpatici sau Serioși cu Pălării,

Studenți pletoși, Haiduci versați sau Scriitori neconsacrați,

Artiști de geniu sau Poeți ce-s cumpărați de Împărați?

Sau să-i luăm pe toți la rând și fiecare în cătare

Să-i stea arcașului un timp, zău,  lista asta e cam mare!

Noiembrie, mai sunt mușcate și timpu-i bun pentru ochit,

Dar ne presează iarna, frate, și treaba asta-i de gândit.

Diseară, uite, chiar diseară, avem un Domn, e programat,

Nu i s-a întâmplat demult, dar sunt ușor cam derutat,

Că cică l-a călcat un Lotru pentr-o Răpire din Serai

Și a plecat luând cu totul o Frumusețe și mulți Cai,

Sau doar așa mi s-a părut și ăștia erau înțeleși,

Mă uit la ei, mă uit la tine, de, par a fi Oameni Aleși...

Te iau de mână și te-ntreb cine dă plata la arcaș,

De nu știi prețul dă o raită pe la Băieții de oraș.

În fine, una-alta zic, unde-i arcașul căutat?

Să nu cumva să-mi spui acum că ăștia pe-ăla l-au vânat?

Nu contenești să mă uimești, așa ceva n-am auzit,

Ca-n loc de răni o lume-ntreagă n-a înlemnit, ci a ... zâmbit!

Majuscule n-am folosit pentru arcașul dumitale,

Profesore, nu mă certa, că personaju-i oarecare***,

Și ți-aș mai spune un secret, dar s-a-nserat și nu am pâine,

Mă duc la mall la târguieli, dar ne putem vedea și mâine.

TIGRIS ARCHER

Haïku 111

Comme de l’eau qui coule,

Tellement vite je retourne là –

Rapide comme une flèche.

TIGRIS ARCHER

Haiku 111

Like flowing water,

So quickly I’m coming back –

Fast like an arrow.

Вахтанг Кикабидзе - Грузинская песня (Булат Окуджава)

Tăria unui neam stă în forța amintirilor sale. Este ca un vin vechi care se înnobilează o dată cu trecerea timpului. Fericiți cei care apucă acele vremuri când tradiția trece în legendă!

aprilie 2017

DESPRE VORBE

Vorbele sunt asemenea cărărilor, unele duc într-un luminiș, altele într-un hățiș și altele într-un loc înfundat.

29.05.2017

DIN BUCHETUL CU FLORI DE SARE

O SCÂNTEIE

Ce-mi spun aștrii despre tine,
Din poveste ce-a rămas?
Valurile-ajung la mine...
Am să fac spre tine-un pas:

Să-ți aduc ploaie-n torente
S-o privești de la fereastră
Sau doar vise inocente
Cu rouă de floare-albastră?

Să m-aștern pe al tău mal
Ca un val scos din uitare
Sau din jar să scot mangal,
Fum de vorbe și-o mirare?

Ca în basme de demult
Poate m-aș schimba la față
Și din al apei tumult
Ți-oi aduce-o dimineață -

Am păstrat-o într-ascuns
În a sângelui sclipire,
Până timpul s-a ajuns -
O scânteie de iubire.



06.08.2017

POEM CU MIERLĂ

La câte-n lună și în stele dacă aș sta și m-aș gândi

În nopțile cu toamnă-n suflet când ochii-mi trec prin rapsodii...

Parcă te văd că-mi faci artistic un semn cu mâna, studiat,

Să vin pe strada aia veche, să fie joia, pe-nserat.

Ca și cum cartea ta din vis ți s-a deschis din întâmplare

Acolo unde doar destinul  nu joacă teatrul oarecare,

Nu poți să-mi spui ceva mai mult, doar să aștepți  o împlinire,

În astă lume ce-a uitat să strălucească din iubire.

Cinci florărese țigăncușe vor vinde flori și va ploua,

Trei  stele vor aprinde bolta, iar focul se va ațâța,

Doar noi vom căuta lumina ce se revarsă dintr-o perlă,

Va fi așa ca altădată, când pentru noi cânta o mierlă.

CHIT

Astă seară avem răbdare la capac,

În loc de bere luăm de coarne un țap,

Apoi tragem ceasul din perete de limbă

Și, în fine, ne uităm în oglindă.

Zău că ni s-a suit timpul la cap,

Tot spațiul l-am înghesuit în dulap

Și-am uitat să îmi iau din buzunar

Biletul de la tine cu”dar”...

Îmi zici că mă poți iubi tăinuit,

Dar să-ți dau inima mea, să fim chit,

Să împărțim răbdările la capac

Și toate anotimpurile într-un cerdac.

Acum că toamna s-a dat peste cap

Cu dâre ruginite în câte-un copac,

Iar ploile și-au zângănit armurile de metal,

Arată-te ca să mergem la bal.

Vom merge cu mască și fără mască,

O să purtăm pe rând un coif și o cască,

Sufletele se vor înlănțui strâns

Și-ntre noi nu va fi nici un plâns.

18.09.2018

PRAF DE SAFIR

Bunăoară într-o zi Împăratul se trezi

Plictisit și mohorât și-avea chef de omorât!

Luă sabia din pod, se uită după norod,

Câtă frunză, câtă iarbă, dar de ce atâta grabă?

Hai să dea vreun telefon, dar uite că n-are ton!

Mai bine să frunzărească o revistă franțuzească,

Dar acolo ce-mi găsi, erau toți împărații,

Luă sabia de zor și plănui un omor.

Ca să facă căutarea își aprinse lumânarea

Și se-ascunse dup-o ușă, când îl găsi o mătușă,

”Ce faci aci Majestate, de ce-ai sabia la spate?

Pe cine stai să pândești ca să intri în povești?”

Orele treceau pârleazul, amiaza spori necazul

Și când fu la asfințit, musafirul nepoftit

Trase șnurul de mătase, clopotul sună de șase...

Împăratul se-mbună și pe vizor se uită.

Porunci să se zidească poarta aia-mpărătească,

Iar când clanța o urni, musafirul amuți,

Ce lucrare-n cărămidă, n-o să plângă de obidă,

Se-apucă să răsfoiască o revistă franțuzească!

Dar acolo ce-mi găsi, erau toți împărații,

Tobe, frunze, inimi, ghinde, și prințese, cât cuprinde,

Și o pasăre albastră care sta la o fereastră,

Îi ceru să-i dea o pană, scoase punga din sutană

Și cu praful de safire se puse să dea de știre

Cu slove de neuitat că a fost un Împărat

Care pentru-a se păzi până-n miezul inimii

S-a trezit posomorât și-avea chef de omorât.

Mâine iar de dimineață, în gazeta pusă-n față

Împăratul se găsește, bea cafeaua și zâmbește,

Zice la al său paharnic,”Astăzi doresc să fiu darnic,

Deschideți la înțelept, astăzi vreau să fiu deștept!”

Slugile grabnic fugiră acolo unde zidiră

Și-mpăratul singurel, bând cafeaua-ncetinel,

Auzi lângă fereastră glăsuind lângă o glastră

O pasăre ciufulită,”Nu-i bună ușa zidită,

Să te văd poți meșteri pentru gânduri colivii?

Ai să vezi, Măria Ta, că ți-ai lăsat inima

Unde nu vrei să privești și, cum scrie în povești,

Am încălecat pe-o șa și-am zburat unde-i  pana”.