Despre calul de povară

Au hotărât unii să le care unul singur căruța cu păcatele lor. La un moment dat, după ani de trudă, i-a venit și lui rândul să fie tras de un cal alb. Și când s-a trezit astfel, s-a dat jos să meargă pe picioarele lui și și-a trecut mâna dreaptă mângâios prin coama calului. Ochiul acestuia ciocolatiu s-a umezit și s-a întrezărit o lacrimă de înger. Omul îl privi cu luare aminte și îi recunoscu sufletul.

- Așa sunt oamenii, caută să facă din alții cai de povară. Dacă nu mai ai loc, vino lângă mine, că știu cum a fost. Știu cum le-o fi și lor. Nu o să mai aibă cu ce și cu cine căra, nici locuri în alte timpuri în care să-și deșerte sau să-și pitească gunoiul.

Despre loc

Codrul, lunca sau creanga? Am loc pentru toate și pentru toți.

Despre cizme

Anul acesta am primit cizmele Moșului! Să mai zică unul, altul, că am ceva cu mitologia românească… Baiul e altul, sunt mulți care nu poartă cizme autentice. Cizmele Moșului nu sunt musai roșii…

GÂNDITORULUI ÎI CRAPĂ OBRAZUL DE RUȘINE

Obiceiuri transilvănene, că în altă parte, și de colindat am colindat, n-am văzut și nici de auzit n-am auzit! În lumânărarul Catedralei Încoronării din Alba Iulia, strict autentic!

Intră roaba lui Dumnezeu, vede cine a aprins lumânări inaintea ei și cât timp aprinde persoana dinainte lumânări pentru adormiți, roaba îi frânge una din lumânările de la vii în două. Observ creștinește, fac cruce-n gând și i-o transmit la fel:

- Bă, femeie, dacă tot făcuși manevra asta în incinta Sfintei Biserici, nu ți-a spus părintele că așa o să ți se frângă matale?

Dau să ies și nici nu închid bine ușa că altă roabă întreabă mieros dacă n-am să-i schimb două sute de lei, cu banii la vedere. Vra să zică e dispusă să dea un gânditor pe doi critici sau pe patru aviatori sau pe zece pictori sau pe patruzeci de compozitori sau pe două sute de istorici sau și din ăia și din ceilalți. Rămâne nerezolvată, deși vrea să înmulțească!

Gânditorului îi crapă obrazul de rușine!

Despre înmulțire

Stele Viva și o amintire. Sfârșit de septembrie. Trecut de miezul nopții. Undeva în nord. O mulțime mare de ochi curioși vor să vadă un număr. Îl scot tacticos din poșetă. Arată de parcă ar fi fost pescuit.

- Eh, ce ați prins? întreabă unul dintre domni vizibil amuzat.

Nu i-am dat steaua care mi-a trecut prin cap. Și-ar fi dat seama că mă pricep să înmulțesc! 

N-AI FOST CA EI

Cu dar veniși iertarea să-ți plătești,

Podoabe-n aur, bune ca paftale,

Căci nu aflași de când mă vămuiești

Că n-am râvnit la darurile tale.

Neatârnarea-n  aur n-are preț,

Nu te povățuiră cei care-n neștire

Nu îți dădură înc-o dată de ales

Și te trimiseră să vii la mine.

De aș lupta din nou cu un imperiu

Oțelul nu l-aș da pe vreun lingou,

Mi-e scumpă libertatea ca în ceruri,

Capăt de pod păzit de-ai mei eroi.

N-ai fost ca ei, căci ei mă cunoscură

Și-a ta iertare le-o dădui chiar lor,

Veniși din nou cu hoți, e o mâhnire,

Să-mi fure-o haină de iau al tău cadou.

Plecarăți tot așa cum ați venit,

Ca martori nărăviți în ispitire,

Povestea cu minciuni s-a isprăvit,

Cumetrii tăi îți năruir'o nemurire.

PRAF DE TOAMNĂ✌️💫

Măsurai în timpul sferic

Cât cuprind cu a mea palmă
Și suflai spre întuneric
Pulberi de lumină albă!

Tu priviși din depărtare,
În apus de soare blând
Toamna aurind pe-alocuri
Amintiri uitate-n crâng.

Și din toate una-n mie
Colbui prin a ta minte,
Una cu o păpădie,
Care răsucea cuvinte.

Despre îndrăzneală

Ca să susții adevărul trebuie să fii mai îndrăzneț decât cel care minte!✌️🇹🇩

Despre tată

Conducătorul trebuie să fie ca un tată care mai întâi îndestulează națiunea și apoi se preocupă despre rostul său. Har poporului care are un astfel de conducător!

Despre nevoie

Aliniază-te cu propria-ți nevoie de performanță când cei din jur caută să-ți niveleze aspirațiile.✌️🇹🇩

Despre egalitate

Le dăduși impresia că se înfruptă ca și tine, dar tu o faci cu o sută de linguri de argint, iar ei numai cu linguri de unică folosință.

Despre cap

Îl căutară pe Alexandru Lăpușneanu să le dea capul lui Eminescu, dar acesta le răspunse că nu mai contează că sunt mulți.

Despre legendă

Noroc că în Țara Diplomelor nimeni nu dorește să cumpere nota unu.

Despre curățenie

Când misiunea apărării se finalizează cu un act de justiție discreționar înseamnă că trebuie făcută curățenie.

Despre schimbare

Când nevoia de schimbare va tinți ceea ce este just și cuvenit, atunci va fi atinsă masa critică să ne schimbăm la față.

Mi-ar fi plăcut să nu se fi întâmplat linear …

Când începuse să scapete soarele, traversând străduța dinspre Novotel către fostul Palat al Telefoanelor, pentru o fracțiune de secundă mi-am intersectat privirea cu pietonul care traversa în sens invers. Semăna izbitor cu Rutger Hauer, numai că în ochii domnului care traversa nu am regăsit nici cerul ca o calcedonie, nici ghețarii vreunuia din poli. Părea desprins dintr-un album fotografic alb-negru. Cumva știu că mi-a citit gândul. Acum câteva momente am citit știrea atașată. Și de această dată, privind această fotografie, am derulat întâmplările timpului meu înapoi. Mi-ar fi plăcut să nu se fi întâmplat linear ... Să fi fost ca și cum un lup s-ar fi oglindit în ochii unui șoim preț de un zâmbet!

29.07.2019

Dutch Actor Rutger Hauer Dead At 75

RUTGER HAUER (ANDREA RAFFIN / SHUTTERSTOCK.COM)

Despre curaj

Dacă fantoma dreptății ne-ar bântui visele cu sabia înflăcărată, cine ar mai avea curajul să umble cu ocaua mică?

Despre râvnă

Nu-mi căuta mie punctele forte și punctele slabe că nu știi unde te împinge râvna ta nesăbuită.

Triptic despre masă

Dreptatea se face de la masă, însă depinde de la a cui.

De la masa lui Nichita ești condamnat la poezie irevocabilă.

Nimeni nu se plânge de o judecată care are zbor,

doar de aceea care îngenunchează spiritul.

Despre durere

Cine își închipuie că zeița dreptății ține balanța fără să o doară mâna se înșală.

LaK

De atâtea zile stai lâng-o fereastră

Și-ți trimiți spre mine gândul singur cuc,

Curios din fire dacă o măiastră

'ncălțată-n grabă-n al doamnei papuc

O să îți șoptească într-un ceas de taină

Cine-i norocosul  care-a reușit

Ca să pescuiască în mijlocul toamnei

Peștele de aur, cum s-o fi vestit!?

Dacă-mi ceri o cheie fără teorie -

Ca as în chimie și-n  Mendeleev,

Găsește accentul până la chindie,

Dacă ești profesor și-ți cauți elev!

Am să întind mâna să apuc o stâncă

Și cu ceastălaltă am să dau un pol

Și-apoi lumii  tale, chiar dacă se-ncruntă,

Am să-i fac cu ochiul dacă-și intră-n rol.

Măști venețiene, flori  crescute-n geme,

Lupi, vikingi, pendule, luna în pătrar

Stau în așteptare,  își spun al lor nume,

Cine le găsește să le dea în dar?

Umblă vorba-ncoace, cum  încă și-ncolo,

Că de ceva vreme te ții de povești,

Dacă-s ale mele, dacă-s ale tale,

Undițe cu plute ai să dai de pești?

CARTE CU ROMANIȚE

În care veac să ne-ntâlnim din nou și-n care anotimp însingurat?
La ușa ta am stat ca un erou și-n zorii tăi vreodată am oftat;
Acum tu știi că te-au trădat ai tăi și-n locul nopții mele solitare
Pușcat-ai luna când comeții goi își lepădau tot praful lângă soare!

Cocoșul de alamă-ai scăpărat și glonțurile tale făcând nazuri
Se însemnară  unde-am așteptat, ca gândul meu să salte în talazuri,
Încuietori la ușă nu mai ai, doar vântul se strecoară câteodată,
Miroase-a vară ce se uscă-n pai, pe masă o scrisoare te așteaptă...

Ce-mi vrei acum să aibă trebuință cât focul pus în pietre de podoabă,
E rândul tău să vii întru credință, căci ai trecut de săptămâna oarbă,
De cap am dat la ce-a fost ne'nțeles golindu-mi sufletul pentru-nnoire,
'mi ziceai că dacă vreau să mă găsești îmi cuibărești amurgul în privire.

Te-am cunoscut, veneai din amintire, mă încălzeai lumină-n întuneric,
Dar ei te-au scos din șir cumva-n neștire, să mă trezești în visul meu himeric,
Mândria lor și-au pus-o toată-n joc ca să cocoațe-a lor nimicnicie,
Am stat ca muntele, să fie loc, să vii cu romanițe din câmpie.

DE-AIA PESCARUL ÎNTREABĂ

Motto:"Trăiască nația, sus cu ea!"

Cică fiecare vrea ca să ia câte ceva,
Ba din sare, ba din floare, ba din țară, ba din soare, 

Să se-aleagă cu ceva, că e împărțania,
Ia luați dacă-i așa, fiecare-n partea sa,
Să faci plata după fapte, să-ți duci sacul cu păcate,
Iar de-ai ars, să te-nnoiești, sufletul să-ți primenești,
Ce-au luat cu jecmăneală , să se-ntoarcă cu tocmeală, 

Cei de-au stat și au răbdat s-aibă loc de așezat, 

Dacă nu îți știi străbunii și-ai dat limba stricăciunii 

Și-ai fost ca o buruiană, poți fi floare de naframă ? 

Cică în împărăție unii-așa au vrea să fie,
Dacă pomu-i roditor, pune mâna pe topor,
Dacă-i mierlă, dă-i otravă, de-i cocor, pune-l în tavă,
Dacă-i tei, în loc d-icoană, fă-l surcele să fierbi zeamă, 

De-i deștept, ascultă-l iar c-un profesor de bazar
Și învață-l cum să scrie după-a ăstui fudulie,
În așa împărăție pune legea pe hârtie domnul Nepriceputeanu, 

Că am scăpat de Pruteanu!
De-aia pescarul întreabă:"Impărăte, când dai seamă?
Dă-te jos cu șleahta ta, lasă locul altcuiva,
După douășcinci de ani mergi de fă din muncă bani, 

Să vezi tu cum se primește leu-nfometat regește, 

Să trăiești tu cu doi bani la anu' și la mulți ani!
Altădată se-nsemna tot ce valora ceva,
Acum merge ciupitura, că așa e azi gravura!
Dacă face embolie, a fost prost, oricum nu știe!
Dacă tot vă-ncearcă brandul,dar nu vă ține talentul, 

Jucați-vă între voi și lasăți-ne pe noi
Să încremenim ca munți, fără conturi, fără nunți,
Doar cu sufletul curat, c-ăsta nu-i de cumpărat!
Ia aminte, Împărate, n-ai cămașa ruptă-n spate,
Nici pantofi la preț redus, timpul tău acum e scurs! 

Iară tu, popor sărman, pribegit și fără ban,
Nu mai sta la-ngenuncheat, hai că-i de descălecat!"

Cică în fiecare floare stă să înflorească un vis

Început de vară, plouă cu gheață. Pe buza paharului uitat lângă mușcată o gărgăriță măsoară la pas lungimea cercului. Îmi întâlnește arătătorul și scăpată din lecția de geometrie începe să cerceteze deget cu deget. Zăbovește în decorul heraldic al monedei purtată ca inel și, în fine, ajunge la inelar. Îl țiu liber ca să nu te citească nimeni. Ea nu și nu, că cică știe cine ești. Își deschide aripile și dispare de pe mâna mea într-un vis.

-Treci pe la mine pe-acasă, te-așteaptă un domn.

O nouă fâlfâire de aripioare, alt vis. Aștept ca lumina semaforului să fie verde. Pun piciorul pe zebră, tu mă prinzi de mână și pentru nimic în lume n-ai vrea să plec. Deschid ochii în alt vis în care gărgărițele sunt la locul lor. Miroase de departe a tei. Cică în fiecare floare stă să înflorească un vis. 

Al meu, al tău, al lui, al cuiva de dincolo, al oricui.

CÂND OCHII VREMII-MI ROTUNJEAU IDEI

Pavilioanele-s îndepărtate, perdelele-amintirii tremurate,

Iar dincolo de ele-i numai cer, tu vii ca vântul, fluturând stingher

Poemele așternute ca rufe la uscat, arată-te sau lasă-te-așteptat!

Picioru-n vară iar l-am așezat, miros de flori de tei a-nmiresmat

Un gând cules aseară-ntre alei, când ochii vremii-mi rotunjeau idei…

PRIMĂVARA LUNGĂ

Pe un pergament m-am pus a picta
Primăvara lungă și-un cocor în ea,
Când vântul bătu viu în cătătură
Băui un haiku dintr-o-nghițitură.

Cocorul zbură slobozind chemarea
Și numaidecât prinse-n aripi zarea,
Când trecu prin soare și se scutură
Cocoara păreche i se-alătură.

Și din dansul lor alt haiku isteț
Căzu ca o ploaie într-un râuleț,
Apa lui secă și rămase-un nor
Bun de pus la suflet dacă mi-este dor.





               

Buche

Mi-e dragă, urcă la cer,

Acum știi și tu de ce-ți cer

S-o însemnăm laolaltă –

Atunci se deschide noua poartă.

Îmbrățișare de buchii,

Sărut ascuns între muchii

Pitit de răutățile ochiului străin –

Zbor de cocori înălțat lin.

O, ce vis fără hotărnicii,

Cât cer plin de locuri pustii

Pe care le-am cutreierat să te aflu –

Pe tălpi mi-a rămas din stele praful.

Always Samsung

Întreabă, Doamne, și-adună câte-o zi

Of,  Doamne, fă o scară de cuvinte,

Să urce toată lumea peste minte

Pân’ unde sufletul și-a aflat treaptă,

Lumina Învierii ține-o dreaptă,

Și când o fi pe-ăl bun să îl apropii,

Primește rugul rugăciunii înălțate,

Iar de-i  copil cu sufletul în fapte,

Fă un miracol și lasă-ni-l aproape.

Trimite-l înapoi, căci nu-i doar floare,

Ce-a-nlăcrimat tot cerul dintr-o dată,

Prin buzunare are-o cheie fermecată,

N-ai vrea ca lumea să îi fie încuiată.

Întreabă, Doamne, și-adună câte-o zi

De la cei care se vor mereu copii

Și pentru care vârsta e număr într-un joc,

Lungește-i, Doamne, viața, că încă este loc.

POEM DE DINCOLO

Din foc și din cenușă-albastră

Un phoenix iar s-a întrupat,

Luându-și zborul dintr-o vatră,

Un cuib de iris s-a plecat.

Acum se-ncearcă pe la colțuri

Ăst adevăr să se zdrobească,

Lingăii-i zic la iris phoenix,

Căci asta știu să meșterească.

Minciuna are scurt piciorul,

Iar altul chiar și l-a pierdut,

Martori sunt cerul și pământul

Că phoenixul a renăscut!

Ca umbra lui s-o cotropească

Se puse preț pe încercare,

Din zborul lui să îl oprească,

În visul lui să îl doboare.

Scornit-au altă provocare

Și agățat cu-al său baston

De ale phoenixului gheare

Un arlechin uită că-i om.

Te duse pe-ale lui aripe

În paradisul de smaragde,

Ah, arlechine, arlechine,

Phoenixul poate ca să-ți rabde.

A fost și el cândva, demult,

Acolo-n rădăcina voastră,

Un prinț cu-o cruce pe pământ

Și nu ți-a pus-o ție-n față.

Vruși să-l cobori, dar al tău nume

S-a-ntipărit pe undeva,

E timpul să îți ceri iertare

Sau vrei să-ncerci și altceva?

Nu-ți fuse cu îndestulare,

Te arătași din nou, cumva,

Un phoenix te trecu  prin mare

Pe saltul lui, pe dumneata.

În zbor înalt s-a  preschimbat

Trecând prin soare ca părerea

Și s-a întors împlătoșat

Pe unde-a cunoscut durerea.

Iar când un ochi i-a lăcrimat

O stea cu șase colțuri pline,

Cu-ai tăi, cuprinși de frenezie,

O azvârlirăți unui câine.

Acum să stați împărătește,

Căci profeția s-a-mplinit,

Și la picioare, ca-n poveste,

Aveți  Pleiadele de-argint.

E timpul ca să vă smeriți,

Căci locul lor nu e în tină,

Sau, dimpotrivă, să striviți

Tot harul lor care-i de vină.

Când luna stă înfiptă-n gard

Ca o secure lucitoare,

Un phoenix prins în zbor rotat

Întoarce timpul în hotare.

Aprinde lumi, aprinde focuri

De sfera timpului nestinse,

Urcând Pleiadele la loc,

De Orion etern neprinse!