3/29/19
3/25/19
Hăuleală din MuntenIa
Cum mergeam eu pe cărare,
Zice frate-meu mai mare:
”Mi se pare că ești floare!”
Îl privii cu luare-aminte,
Mă gândii dacă nu minte
Și-i făcui dreptatea lui,
Nu sunt floarea orișicui,
Cunosc graiul cucului,
Sunt floarea haiducului,
Îi țiu gândul la moșie
Când umblă de haiducie.
Ziua floare, dup’ amiaz’
Zgripțorul din mine-i treaz,
Sorb din soare ploi de aur,
În haiduc scol un balaur,
Calul jar atunci mănâncă
Și-o pornim cu toți pe luncă,
Hăulind încetișor –
Port la inimă un dor!
Iau pistolul din chimir
Și pușc răutatea-n mir
Și cum sufletu-mi frământ
Adun norii de pe câmp
Să pornească ploile
Să spele nevoile,
D-aia frate-meu mai mare
Mă privi ca pe o floare,
Dar nu-s floarea orișicui,
Cunosc graiul cucului,
Sunt floarea haiducului,
Îi țiu gândul la moșie
Când umblă de haiducie.
Ziua floare, dup’ amiaz’
Zgripțorul din mine-i treaz,
Sorb din soare ploi de aur,
În haiduc scol un balaur,
Calul jar atunci mănâncă
Și-o pornim cu toți pe luncă,
Hăulind încetișor –
Port la inimă un dor!
3/12/19
Dezlega-s-ar izvorul timpului
Nu culeg flori, doar le ofer un loc în grădina sufletului meu.
Nu vânez porumbei, doar le fac loc de popas.
Cavalerii? Cavalerii? Cavalerii?
Pe ăștia îi caut, mi-e dor de timpurile când măiestream arta turnirului învățând onoarea ca lege a cuvântului dat.
Cu tăria inimii lor mișcau țara și țara se mișca cu ei ca să nu se ducă de râpă. Asta pentru că ei fuseseră cândva flori, altcândva păsări, iar după ce stăpâneau arta războiului, cinsteau cea mai neprețuită cupă a păcii.
Azi ucigașul florilor e grădinarul, vânătorul păsărilor este cel care le oferă ospeție, iar minciuna este pumnalul cu care încerci să iei viața cavalerului.
Dezlega-s-ar izvorul timpului ca să se trezească toți! Am zis
Nu vânez porumbei, doar le fac loc de popas.
Cavalerii? Cavalerii? Cavalerii?
Pe ăștia îi caut, mi-e dor de timpurile când măiestream arta turnirului învățând onoarea ca lege a cuvântului dat.
Cu tăria inimii lor mișcau țara și țara se mișca cu ei ca să nu se ducă de râpă. Asta pentru că ei fuseseră cândva flori, altcândva păsări, iar după ce stăpâneau arta războiului, cinsteau cea mai neprețuită cupă a păcii.
Azi ucigașul florilor e grădinarul, vânătorul păsărilor este cel care le oferă ospeție, iar minciuna este pumnalul cu care încerci să iei viața cavalerului.
Dezlega-s-ar izvorul timpului ca să se trezească toți! Am zis
Subscribe to:
Posts (Atom)
FĂRĂ DISCUȚII
-Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere ș i ăia care ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...
-
Iată paşii mei, sunt semne, Ca un clinchet cristalin, Lungi cărări de urme pline, Note-nalte de destin; Dar' primeşte-le şi...
-
A fost odată ca niciodată, în ș iră-te mărgărit pe-o ramură de primăvară preacurată, o minunată Floare-de-Lumină, crescută dintr-o r...
-
Eu, care n-am venit, Tu, care n-ai plecat, Noi tot ne-am întâlnit În gândul adiat Prin ramuri înflorite, Când îmbătat pese...