7/26/18

ȘI S-A APRINS LUMINA ÎN PLEIADE





O întrebare ca o noapte-adâncă,
Ți-a luat atâta timp ca să mi-o spui,
Mi-e-ntunecata umbră ca o stâncă
Și n-o arăt în fața orișicui.

Sunt omul care caută lumina
Acolo unde nimenea nu vrea,
Chiar dacă-i întuneric, bată-l vina,
Dezleg  un adevăr în fața ta.

Ceai negru, pune încă o măsură,
Să-l bem în tihnă de-astă dată-n doi,
Ce-ai negru, hai, privește fără ură,
Nu am venit să îți declar război,

Arcașul își întinde-acolo-n ceruri
Ca nimeni altul arcul său stelar,
Te iau de mână, nu cumva să tremuri,
Dac-a ochit, poemul meu ți-e dar.

Ca un mărgăritar de prin balade
Doar pentru tine verbul s-a-ntrupat
Și s-a aprins lumina în Pleiade,
Arcașul câinele și-a mângâiat.





7/22/18

CHEIA PLOII





De ceva vreme vrei să-mi spui ceva,
De parc-am rătăcit prin flori de câmp,
Că nu-mi iau ochii dup-o albăstrea,
Când macii au aprins atât pământ.

Pe undeva m-aștepți la cafenea
Să ne privim atent, la patru ace,
Să scoatem verbele și-o micșunea
Din plopul care cică pere face.

Cumva te știu, ești omul cu idei,
Care îți bei cafeaua neîndulcită,
Te văd  jucându-te cu un condei
Și deslușind o rimă încâlcită.

O cheie-a ploii, iaca, am găsit
Și am trezit din adormeală macii,
Tu ia aminte, nu sta neclintit,
Cică acum merg înainte racii...





7/19/18

NĂSCOCITURĂ





Foaie verde trei migdale,
Pentru dorul dumitale
Bătui cărare cu piatră,
Să nu uiți ce-a fost odată,

Și ca drumul să nu-l pierzi
Sau să treci fără să-l vezi,
Îl pusei  într-o poveste,
Ca să fie, dacă este!

Și în fiecare piatră
Născocii câte o vatră
Și pusei să arză focul
Să îmi luminez norocul.

Și-acum drumul n-o să-l pierzi,
N-o să treci fără să-l vezi,
Că e pus  într-o poveste,
Ca să fie, dacă este!

Mă trezii în miez de noapte,
Văzui stelele mai coapte
Și-una străluci mai tare,
Pentru dorul dumitale.

Mi-aruncai ochii pe drum,
Te văzui trecând prin fum,
Pe sub lună, pe sub stele,
Pân’ la poarta casei mele.





ÎN CEAȘCĂ A MAI RĂMAS UN STROP DE CAFEA



Gândul de dimineață mi s-a trezit în zori cu dumneata,
Ca și cum ai fi stat cu mine și-am fi savurat o cafea
Și am fi răsfoit o grămadă de reviste salvate de vreun anticar,
Un almanah, un album de fotografii și-un abecedar.

Sorbind încet din cafea, mi-a zăbovit mintea pe undeva –
Labirint, lan de maci și-o albăstrea, evrica, Kamadeva!
Ca și cum aș fi  deznodat un gând legat de alt gând legat,
Din hățiș a ieșit ideea vânată, cu ochi de agat.

Ne-am privit ochi în ochi, fără teamă, cu jind,
Cu săgeata am ochit un punct să-l aprind,
Și-n noapte o să strălucească steaua care nu se vedea,
În ceașcă a mai rămas un strop de cafea…




7/8/18

FAGURE





La o margine de apă stau privind la o albină
Cum își soarbe dintr-o floare dulcele dintr-o stamină,
Mi  te-nchipui că te-apropii, repede, ca la un semn,
Și-ți zâmbesc cumva doar ție de pe banca mea de lemn.

De-ai veni de nu știu unde, ochii minții au să știe
Și-om vorbi când apa curge înapoi în veșnicie -
Noi  ce-n-viața astaievea n-am avut când să vorbim -
Despre capetele lumii, despre unde-am vrea să fim,

Despre nori și despre ploaie, despre lacrimi și iubire,
De puterea așteptării-ncoronată cu uimire
Când te-ajunge dintr-o dată timpul unei împliniri,
Până-n seară tot nu umplem cărțile cu amintiri.

Am să vin și altădată și-am să-mi calc peste tăcere,
Cu o traistă de cuvinte dulci ca fagurii de miere,
De-ai să mă întrebi cumva unde mi-am păstrat dosite
Visele de catifea, ochii tăi și trei pepite.





FĂRĂ DISCUȚII

  -Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere  ș i ăia care  ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...