11/4/12

SLOVE ROTUNJITE PE COLŢUL CLIPEI






Un băiat cam năzdrăvan

A plecat în lume-odată,

Unii ziceau că e lungă,

Alţii spuneau că e lată.



Şi pornind la întâmplare

Ca lumea să o cuprindă,

Mergând fără socoteală

Se lovi în cap de-o grindă!



Şi când îşi plângea de milă

Iată-l vine pe cărare,

De la marginile lumii,

Un bătrân cu-o cârjă mare.



Mergea lin, cu pasul moale,

De părea cum că pluteşte,

Îi albise vremea umbra,

Purta cârja-mpărăteşte.



Şi văzu băiatul ăsta,

Cu un vis de tinereţe,

Zise potrivindu-şi vocea:

“Un drumeţ îţi dă bineţe!



Văd că grinda asta proastă

Ţi se puse curmeziş,

Dacă vrei să mergi în lume

Cată drept, iar nu pieziş!”



Iar băiatul auzindu-l

Se şi lumină la faţă

“Bunule, cu plete dalbe,

Ia-mă, ia de mă învaţă!”



“Hai cu mine năzdrăvane,

Să-ţi arăt lumea rotundă,

Nu bătând-o cu piciorul,

Ci închipuită-n undă.”



Şi-au zburat ca zburătorii,

Printre norii din poveste,

Cu cârja tăind cărarea

Stârnind ploile celeste.



Şi-au ajuns la crugul vremii,

Unde izvorau secunde,

Ce purtau în ele semne

Şi destine tremurânde.



Înţeleptu-nchise ochii,

Cu cârja lovi izvorul

Şi din unda lui ieşiră

Bucuria, jalea, dorul.



“Uite, băietane, mersul,

Lumea curge printre clipe

Azi c-un strop de bucurie,

Mâine jeluind risipe.



Ce rămâne-n urmă? Dorul!

Ca o pasăre măiastră,

Fâlfâind pe la ferestre,

Zâmbet, lacrimă albastră.”



Cum le rostui bătrânul,

Vorbele se aşezară,

Printre gândurile repezi

Ale unui bard, pe seară…



Şi cu slove rotunjite,

Le scrise pe-un colţ de carte,

Am găsit-o şi eu astăzi

Şi o dau pe mai departe!

FĂRĂ DISCUȚII

  -Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere  ș i ăia care  ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...