STROPI

Plecați după ochii ploii,

Uită-ne în susul văii,

Fiecare pe-o cărare,

Dezlegând o ghicitoare.

Cine-mi ești de când te știu,

De-mi vii la ceasul pustiu,

Ca să scrii pe cer în noapte

Ce visez când aud șoapte?

Cine sunt de când mă știi,

De-ți prind urmele candrii,

Ca să le gândesc menirea,

Cu mintea să-ți tulbur firea?

Caută-ne-n altă viață,

Când prindeam ploaia de față

Și-i sorbeam cât ai clipi,

Strânși în palme, toți ochii.

Cât ploua atunci în noi,

În suflete aveam văi,

Tot urcam, cu-nverșunare,

Fiecare pe-o cărare.

Tu pe-acolo, eu pe-aici,

Colindând cu pașii mici,

Să facem o cruce-a ploii,

Când om fi în susul văii...

DESPRE CĂUTARE

În relații, oamenii se caută unii în ceilalți. Când se oglindesc fidel, adevărul își găsește perechea.

DESPRE PRIMĂVARĂ

Cu salbe de flori ce poartă iertări se mărturisește primăvara, adiindu-și cântecul din suflet în suflet, ca un legământ care își caută Buna Vestire!

PASTEL DE PRIMĂVARĂ

Primăvară, de unde vii,

De unde știi să te așezi pe câmpii,

Cine îți cheamă păsările plecate la iernat

Și unde ți-e locul tău de așteptat?

Ești mișcare între rece și cald,

Verde crud scoți doar tu din tăcerea în alb,

Îndulcești iarna și misterul ei sacrosanct,

Vii de sus sau sufletele te smulg din neant?

Cum faci de te ții de mână cu iarna,

De-ți lasă ghioceii să-i străpungă zăpada?

Și de vară cum de te lași amețită,

Ca frumoasa din pădurea aceea adormită?

Pe crengile pomilor adiați de zefir,

Lungită în floarea care-și închină-n potir

Parfumul ușor ca o idee plimbată pe-alei,

Te-am reîntâlnit, de-acum ești în ochii mei!