6 aug. 2018

LAPIS LAZULI

38492657_223810234993321_4142113498744225792_n


Pe o piatră, lângă mare,
Pusei ceașca de cafea
Și-un  ghioc ieșit la soare,
Să văd ce s-o întâmpla.

Să se afle că nu plec
Până nimfa nu se-arată,
C-un creion din lemn de tec
Pictai ancora îndată.

În adâncurile-albastre
Nimfa-și scutură din plete
Nestematele măiastre
Și privi pe îndelete.

Gândul ei se prefăcu
Într-un val ce-atinse piatra,
Zmelcul nici că mai tăcu
Din ecou înflori vatra…

Câte flori se arătară,
Tot de-atâtea ori și eu,
Te strigai azi prima oară,
Să te-aduc din visul meu.

Ochii ni se întâlniră
Și din strălucirea lor
Sufletele tresăltară
De-o iubire ca un zbor –

Leagă și dezleagă norii,
Limpezește apele,
Mișcă-n alte ceruri sorii
Și ne-adună șoaptele –

Te uiți unde-am însemnat
Ancora să dau de tine,
Pe o ceașcă de cafea…
Vin cu farfuria mâine!

26 iul. 2018

ȘI S-A APRINS LUMINA ÎN PLEIADE





O întrebare ca o noapte-adâncă,
Ți-a luat atâta timp ca să mi-o spui,
Mi-e-ntunecata umbră ca o stâncă
Și n-o arăt în fața orișicui.

Sunt omul care caută lumina
Acolo unde nimenea nu vrea,
Chiar dacă-i întuneric, bată-l vina,
Dezleg  un adevăr în fața ta.

Ceai negru, pune încă o măsură,
Să-l bem în tihnă de-astă dată-n doi,
Ce-ai negru, hai, privește fără ură,
Nu am venit să îți declar război,

Arcașul își întinde-acolo-n ceruri
Ca nimeni altul arcul său stelar,
Te iau de mână, nu cumva să tremuri,
Dac-a ochit, poemul meu ți-e dar.

Ca un mărgăritar de prin balade
Doar pentru tine verbul s-a-ntrupat
Și s-a aprins lumina în Pleiade,
Arcașul câinele și-a mângâiat.





22 iul. 2018

CHEIA PLOII





De ceva vreme vrei să-mi spui ceva,
De parc-am rătăcit prin flori de câmp,
Că nu-mi iau ochii dup-o albăstrea,
Când macii au aprins atât pământ.

Pe undeva m-aștepți la cafenea
Să ne privim atent, la patru ace,
Să scoatem verbele și-o micșunea
Din plopul care cică pere face.

Cumva te știu, ești omul cu idei,
Care îți bei cafeaua neîndulcită,
Te văd  jucându-te cu un condei
Și deslușind o rimă încâlcită.

O cheie-a ploii, iaca, am găsit
Și am trezit din adormeală macii,
Tu ia aminte, nu sta neclintit,
Cică acum merg înainte racii...





19 iul. 2018

NĂSCOCITURĂ





Foaie verde trei migdale,
Pentru dorul dumitale
Bătui cărare cu piatră,
Să nu uiți ce-a fost odată,

Și ca drumul să nu-l pierzi
Sau să treci fără să-l vezi,
Îl pusei  într-o poveste,
Ca să fie, dacă este!

Și în fiecare piatră
Născocii câte o vatră
Și pusei să arză focul
Să îmi luminez norocul.

Și-acum drumul n-o să-l pierzi,
N-o să treci fără să-l vezi,
Că e pus  într-o poveste,
Ca să fie, dacă este!

Mă trezii în miez de noapte,
Văzui stelele mai coapte
Și-una străluci mai tare,
Pentru dorul dumitale.

Mi-aruncai ochii pe drum,
Te văzui trecând prin fum,
Pe sub lună, pe sub stele,
Pân’ la poarta casei mele.





ÎN CEAȘCĂ A MAI RĂMAS UN STROP DE CAFEA



Gândul de dimineață mi s-a trezit în zori cu dumneata,
Ca și cum ai fi stat cu mine și-am fi savurat o cafea
Și am fi răsfoit o grămadă de reviste salvate de vreun anticar,
Un almanah, un album de fotografii și-un abecedar.

Sorbind încet din cafea, mi-a zăbovit mintea pe undeva –
Labirint, lan de maci și-o albăstrea, evrica, Kamadeva!
Ca și cum aș fi  deznodat un gând legat de alt gând legat,
Din hățiș a ieșit ideea vânată, cu ochi de agat.

Ne-am privit ochi în ochi, fără teamă, cu jind,
Cu săgeata am ochit un punct să-l aprind,
Și-n noapte o să strălucească steaua care nu se vedea,
În ceașcă a mai rămas un strop de cafea…




8 iul. 2018

FAGURE





La o margine de apă stau privind la o albină
Cum își soarbe dintr-o floare dulcele dintr-o stamină,
Mi  te-nchipui că te-apropii, repede, ca la un semn,
Și-ți zâmbesc cumva doar ție de pe banca mea de lemn.

De-ai veni de nu știu unde, ochii minții au să știe
Și-om vorbi când apa curge înapoi în veșnicie -
Noi  ce-n-viața astaievea n-am avut când să vorbim -
Despre capetele lumii, despre unde-am vrea să fim,

Despre nori și despre ploaie, despre lacrimi și iubire,
De puterea așteptării-ncoronată cu uimire
Când te-ajunge dintr-o dată timpul unei împliniri,
Până-n seară tot nu umplem cărțile cu amintiri.

Am să vin și altădată și-am să-mi calc peste tăcere,
Cu o traistă de cuvinte dulci ca fagurii de miere,
De-ai să mă întrebi cumva unde mi-am păstrat dosite
Visele de catifea, ochii tăi și trei pepite.





13 mai 2018

POEM PUS DEOPARTE








Am pus deoparte-o povestire
În care toți cocorii mei
Îți ciugulesc din palme gânduri,
Cu care-n zbor revarsă ploi.

Iar dacă un oftat de-al tău
S-a răstignit sub crucea ploii,
Tăcerea straiul și-a schimbat
Când pentru tine am strâns norii...

Am pus deoparte pentru tine
O dimineață cu noi doi,
Să stăm, să bem un ceai fierbinte
Și la fereastră s-avem ploi.

Să depănăm din vremi aprinse
Ce ochii noștri-au cunoscut,
Cum norii ne fugeau prin vise
Și câte ploi ne-au petrecut.


2017



LAPIS LAZULI

Pe o piatră, lângă mare, Pusei ceașca de cafea Și-un  ghioc ieșit la soare, Să văd ce s-o întâmpla. Să se afle că nu plec ...