28.02.2012

POEMUL NORULUI ROZ




Mergeam pe strada veche cu gândurile-n plete,
Părându-mi lumea mică, cu mâna-n buzunar,
Simţeam privirea-mi blândă pe braţul unei fete
Ivit dintr-o mătase suflată-n vânt, ştrengar...

Trecuse ca o rază de soare, jucăuşă,
Un gând mi-l intrigase şi m-am şi prins în joc:
Ca şi cum vălul nopţii, pierdut de-o ţigăncuşă -
De l-aş fi prins, în viaţă aveam să am noroc.

Cumva cu paşi sprinţari am depăşit ispita,
Şi i-am zâmbit candid, privind ca Harap Alb,

O clipă, una doar, mai iute ca o ciută -
Şi-a fost în viaţa mea cu forţa unui val!

Un gând al meu se-agaţă de-un gând voios de fată
De parcă universul a înnodat un dor,
Îmi pare că ştiu fata de-o viaţă, dintr-o dată,
Regret şi-o iau la dreapta, pe-un umăr cu un nor...






27.01.2012

SUB ZĂPEZI DIN FOC DE AŞTRI, AZI ÎNFLOREŞTE PIERSICUL! LA MULŢI ANI URIAŞI, MAESTRE FLORIN PIERSIC!






Cu troiene-n barba albă, Gerar scutură ninsoare,
Îmbrăcând ziua în straie dalbe, pentru sărbătoare,
Iar în taină, ca-n poveste, iarna slobozeşte flori:


"LA MULŢI ANI SĂ AI, FLORINE! PIERSIC ÎN PLETE CU SORI!"



A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, un suflet uriaş care ţine-ntr-o palmă o ţară întreagă, numai zâmbind! 
Dăruit cu o forţă herculiană, având strălucirea mitică a eroilor legendari, dar şi sorbitura înţelepciunii zamolxiene, acest spirit uriaş trece prin dimensiunile timpului dimpreună cu ţara. Este unul din"Oameni Măriei Sale, Poporul", un spirit păzitor al acestor locuri, deopotrivă luptător şi patriarh. Sufletul Marelui Piersic trebuie să-l cauţi în spatele mărilor sale de cuvinte, având sinceritatea gheţarului, impetuozitatea ardentă a luptătorului şi stindardul romantismului cavaleresc( clusterumul planetelor din Peşti) - un miraculos fulg de nea, ilustrând paradoxul zăpezii din foc de aştri. Sensul vieţii sale este să consolideze structura acestui neam (Nodul Nord în Capricorn) prin propovăduirea încărcăturii emoţional-vibratorii a graiului românesc! 
Ei bine, unele spirite se ridică deasupra vremurilor, transgresând contingentul, devenind simboluri, iar MAESTRUL PIERSIC este unul dintre acestea! Iată de ce parfumul florilor de piersic este măcar la fel de căutat ca adierea florilor de tei...

09.01.2012

Pe o creangă de cais...







Frunză plânsă, scuturată,
Sub zăpezi gândite-n sori,
Suie-ţi vaierul, surato,
Pe secundele din flori!


Şi mă lasă doar pe mine
În inimă să-l primesc,
Plânsul dorului, surato,
Să mă-ncerc să îl doinesc!


Pe-un obraz o stea crăiască,
Mai albastră ca o soartă,
Va aluneca, surato,
Cine-mi stă lângă o poartă?


Pare visul meu cel tainic,
Sau e taina unui vis?
Lună plină e surato,
Pe o creangă de cais...


06.12.2011

ARS CARPATICA




Se clatină nesigur a opaiţului lumină,
Ca gândurile care tânjesc să se arcuiască,
Argintie luna s-aprinde pe bolta cerească,
Vin inorogii, mai albi ca mantia ei opalină...

Piramide înalţ din bazalturi tăiate de minte,
La un ceas fără limbi, unde cărunt timpul se-ntinde,
Îngerii luminează şi greul mi se desprinde,
Eu cioplesc în cubice bucăţi muntele de cuvinte.

Singuratic, colindă pe creste visul meu carpatic,
Vânând  extatice fulgere, încolţind vremuri,
Golaşe sunt piscurile, plouă cu recviemuri,
Mantra mea solomonară deschide cerul iernatic.


04.12.2011

LAUDATIO MAESTRE OVIDIU KOMORNYIK!





În cerul astral sunt schiţate destine, sunt creionate întâlniri de destin, iar îngerii le fac cunoscute oamenilor prin semne! Prinde semnele, păstrează visul şi împlineşte-l ca misiune personală!
Într-o stea care revarsă energia dragostei uranian şi la dimensiuni planetare, era legat destinul lui OVIDIU KOMORNYIK de a cânta dragostea, de DUMITRU LUPU, şi de marile mulţimi de oameni(presă, public). Şi s-a întâmplat la Festivalul Mamaia 1996, cu şlagărul compozitorului DUMITRU LUPU - "SPUNE-MI UNDE SĂ TE GĂSESC", interpretat de OVIDIU KOMORNYIK, şlagăr premiat de presă, maestru de ceremonie fiind nimeni altul decât Octavian Ursulescu. 
După 15 ani, când razele saturniene privesc în oglindă această primă întâlnire de destin, iată-ne la Sala Palatului, la Gala Ovo Music 2011, vibrând deopotrivă sub semnul zodiei trandafirului lui Ovidiu Komornyik, alături de Ovidiu Komornyik, Octavian Ursulescu, Dumitru Lupu şi un public numeros, dispus să fie purtat pe valurile dragostei. Şi pentru că trebuia ca întâmplarea să poarte un nume, OVIDIU KOMORNYIK i-a spus "GALA ŞLAGĂRELOR"! Şi pentru că şlagărele vin şi pleacă mai departe, DUMITRU LUPU i-a cerut lui GABRIEL DOROBANŢU să vie cu GARA MICĂ... şi-n gară au oprit ambasadorii dragostei, care au venit, au cântat, au bucurat sufletele a mii de spectatori şi au primit în schimb de la publicul călător aplauze! 
S-au cântat şlagăre şi s-a intonat o muzică a palmelor, pe care s-ar fi oprit în loc să o asculte şi miticii coribanţi! Pentru cei care s-au deprins să vadă semnele, nici nu este de mirare... Comornicul este o carte sfântă în care se adună rugăciunile şi pentru că este KOMORNYIK, iar muzica este credinţa sa,  a atras FĂCLIILE MUZICII ROMÂNEŞTI să lumineze scena Sălii Palatului, "DE DRAGUL TĂU", PUBLIC DRAG! 
Simetric debutului GALEI OVO MUSIC, finalul spectacolului a fost marcat de piesa"PRIVEŞTE CERUL", interpretată de consacratul duet ANGELA SIMILEA - OVIDIU KOMORNYIK. 
În 2011, KOMORNYIK a strălucit pe scena Sălii Palatului fiind cantautor solo şi în duet, în calitate de compozitor şi textier, în calitate de producător! 
Ascensiunea lui OVIDIU KOMORNYIK nu a ars etapele, fiind în consonanţă cu portretul său astral care poartă semnătura zodiei vărsătorului, căci a fost dimpreună cu cei care stănescian"au învăţat să meargă pe valuri în picioare..."la Mamaia, sub privirea socratică a lui Dumitru Lupu, sub patronajul totemic al lui Octavian Ursulescu. 
Acestui far luminos de pe malul Mării Negre i s-au alăturat cu puterea miracolului lor, venind din lumea folk-ului, chitara magică a Zoiei Alecu şi lumea minunată a lui Mihai Constantinescu! 
Şi pentru că era nevoie de un suflet uriaş care să poată ţine pe aripile lui muzica şi publicul şi iubirea, KOMORNYIK a avut intuiţia profetică de a-l aduce pe MARELE FLORIN PIERSIC, pasămite pentru că avea cunoaşterea că dintre români numai PIERSIC a trecut probele lui Harap Alb şi se putea pune cu URSUL- "URSULESCU"-L GALEI!
La frumoasa vârstă de 42 de ani, în efervescenţa creaţiei sale, notând spiritualitatea PRIMEI GALE A ŞLAGĂRELOR DIN ROMÂNIA, nu putem să încheiem decât cu LAUDATIO MAESTRE OVIDIU KOMORNYIK!







02.12.2011

FELICITARE DE DECEMBRIE



R
N
B La A
I Mulţi L
V Ani !!!!! 2012 A
E suficient s-o citeşti cu tâlc!
Nu aduce critici unei rime-fulg:
Πn e a d e t u c r e z i ! ! !
B U N I ÎŢI VOR F I A N I I
Ea ninge în gânduri speranţe-zăpezi
De-i privi atent, fără multă grabă,
Iar când rima-fulg ţi-a căzut în palmă,
R â z i când r â n d u r i l e îmi c i t e ş t i!
Am trimis în luna lui D E C E M B R E
R I M E - F U L G I P R I E T E N E Ş T I
U N D E V A ÎN D E P Ă R T A R E
  Bucureşti  
02.12.2011
VERBINESCU


Am născocit această felicitare la 20/21 decembrie 1996 şi am expediat-o în Bihor.
Se citeşte de jos în sus, dar merge şi invers,"se verifică"beteala şi, dacă se respectă "instrucţiunile", se ajunge la "un pui de ren", tras de corniţe "dintr-o h(v)ibernala"...cu"V"de la Veronica...
De atunci,în fiecare an ţin să o dau mai departe, căci brăduţul acesta este magic.


SĂRBĂTORI FERICITE, ORIUNDE V-AŢI AFLA!



28.11.2011

Joia-n glastră! Le jeudi dans le salmigondis!




Aburi de gând
Înfloresc fereastra,
Pe-o poliţă, toamna,
Lângă - 
Noi şi glastra. 

Cu degete lungi
Desenăm sentimente,
Transparentă e sticla,
După -
Perdele inocente.

Schiţăm priviri
Şi doruri albastre,
Bem ceaiul de foi,
Înainte -
Ploaie de astre.

Cu gând cuminte,
Eu la o fereatră,
"Viu miercuri",
Peste -
Joia-n glastră!



Nuage de pensées
Fleurit sur la fenêtre,
Sur une étagère,  l'automne,
Suivant -
Nous et le pot à fleurs.

Avec de longs doigts
On dessine des sentiments,
Le verre est transparent,
Après -
Rideaux innocents.

On ébauche des regards
Et de bleues nostalgies,
On boit du thé de feuilles,
Avant -
Les étoiles en pluie.

Ma bonne pensée,
Moi-même, devant la fenêtre,
"Je viendrai mercredi"
Plus -
Le jeudi dans le salmigondis!





27.11.2011

Carte ilustrată








Din flori împletesc poeme-n culoare,
Să te-ajungă în visul din zori,
Cum altfel să-ţi trimit lăcrămioare?
Ne-ntâlnim la răspântii de nori...

Vorbele le tăinuiesc pe hârtie,
Desenând în eter mângâieri,
Cum altfel mi-ai trimite tu mie
Toate florile zilei de ieri?

Undeva, cerul dezleagă lumina
Şi-atunci drumul cu flori l-om găsi,
Nu-ntreba a cui a fost vina,
Că acum ne-am putut regăsi?




24.11.2011

Ca să răsară iar soarele, înmulţeşte ploaia cu trei...




O fată ciudată, cu inima cât o stradă de largă,
Pe care s-au imprimat anotimpurile, fără zarvă,
Trece cu paşi repezi pe bulevarde imaginare,
Încrucişâd trecătorii de prin inima ei mare.

În zile ploioase, caută streaşina zâmbetului ei,
Ca să răsară iar soarele, înmulţeşte ploaia cu trei...

Din timpul ei sideral îşi coboară privirea pe stradă,
La trecătorii grăbiţi să prindă ora ce stă să cadă,
Pe cadranul universului timpul se toarce fuior,
Fata ciudată ridică pleoapele cu tremur uşor.

În zile ploioase, caută streaşina zâmbetului ei,
Ca să răsară iar soarele, înmulţeşte ploaia cu trei...


Cinci sute de ani sta-va sub vântul suflător peste timp,
Pod al iubirii din norii curgând domol, fără anotimp,
Cinci sute de ani sta-va sub soare arzător peste zi,
Aşteptându-l pe el s-o găsească, venind din miazăzi.

În zile ploioase, caută streaşina zâmbetului ei,
Ca să răsară iar soarele, înmulţeşte ploaia cu trei...

14.11.2011

Veşnica întoarcere

În căutarea mărilor din astru...



Nimfe cretane cu alge în plete
Se-adună pe seară la ale mării banchete,
Cu trup de sirene se-arată în larg,
Când Ulise trece legat de catarg;

Zorii se crapă în valuri domoale,
Banchete pe ape deschid dimineţi frugale,
Nimfele-şi scutură pleata pe plajă,
Atrase de nai cu a lui Pan vrajă;

Undeva cerul se culcă pe ape,
Carul lui Neptun tras de delfini este pe-aproape,
Tridentul zeului zguduie marea,
Ţipând, nimfele ascultă chemarea:

"Mai repede, mai adânc, mai albastru,

În căutarea mărilor din astru..."



19.10.2011

Doar focul minţii nu-l mistuie gerul...







Focuri bengale aprind cerul nopţii
Luna păleşte în valea sorţii,
Scoruşii-amuţesc în noaptea de munte,
Cerbii se-ascund după coaste cărunte.

Molcom cascada se tânguie nopţii,
Luna se-ascunde în valea sorţii,
Ochii pădurii pândesc nemişcarea,
Brânduşii târzii rotunjesc cărarea.

Iarna descalecă-n marginea nopţii,
Luna se-ascute în valea sorţii,
Sănii lunare şi-aşteaptă sorocul,
Urşii devale-şi încearcă norocul.

Trează în munţi e doar umbra nopţii,
Luna se pârguie în valea sorţii,
Gânduri de gheaţă prind a lovi cerul,
Doar focul minţii nu-l mistuie gerul...




06.09.2011

Lacrimă autumnală



Când visul tău te duce pe malul stâng al vremii
Şi te aşezi stingher pe braţul platanului culcat,
Să iei cu tine cartea din care slobozi cerbii
Toamna, târziu, în căutarea izvorului uitat.

Porniţi în iureş mistic, potcoave deasupra clipei,
În urmă lasă abisul căscat de-o amintire,
Iuţi!Ei se-adâncesc în codri, mânaţi de dorul apei,
Doar tu-i priveşti şi-n gene se zbate-o tresărire.




20.08.2011

DANS ÎN CER



Frunza-n zori se rotunjeşte după Luceafărul de dimineaţă. Cu ochii adumbriţi de nesomn priveşti în gol, căutând sensul minutarului ceresc. Eşti asemenea soldaţilor care au supravieţuit bătăliei, numai că tu te-ai luptat cu armate de gânduri care veneau din neant şi te înconjurau cu tentacule de hidră. Le-ai învins cu mâinile goale, sub pavăza crucii. Ăsta era un altfel de botez. Un botez al înălţării spiritului dincolo de palida lumină a lunii. 
A venit vremea somnului în pace. Şi iată-te cuprins... Eşti pe Strada Mare... îmbrăcat în straie simple, desprinse din alte timpuri. Este o călătorie prin oraşul tău, pe o altă buclă de timp. Simţi instinctiv acest lucru, întrucât treci prin viaţa celorlalţi fără să fii văzut. Ai ajuns în pasajul acela amenajat pentru trecerea trăsurilor, dinspre Strada Mare înspre curtea hanului. Te opreşti gândind încotro să o apuci. Pe lângă tine trece el, într-o armură de la începuturi. Secular în statură, cu faţa protejată vederii de borurile unei apărători circulare. Culorile costumului său sunt limpezi, făcându-te să te cufunzi într-o baie de vibraţii. Fără să stai pe gânduri, apropii mâinile în dreptul inimii şi faci o plecăciune. Străinul îţi prinde gestul cu coada ochiului, se întoarce şi îţi întoarce salutul. Cine este? Te vei gândi după... Reflex, îi răspunzi cu o nouă plecăciune. El se apropie de tine, descriind cu palmele alonja unei aripi de vultur.
Îl priveşti ca şi cum ai fi pe punctul să fii hipnotizat. Te desprinzi din fascinaţia mâinilor sale şi pleci. El nu spune nimic şi nu te opreşte. Care să fie rostul întâlnirii?
Ai să te gândeşti mai târziu. 

Acum te-ai dat zborului înalt, deasupra clădirilor, cu uşurinţa unui zburător. Până unde?


 

va urma

18.08.2011

Poveste cu Cocori Albi




Închipuiam poveşti pe portative
Chemându-te să te cobori din noapte,

Cu cheia sol deschis-am porţi în stele

Să-ţi dăruiesc doar eu lumini din şoapte.

Cu dorul tău păşeam printre acorduri
Şi te-aşteptam să vii din munţi albaştri,

Cu-arpegii chiar luna am împresurat-o

Să-ţi dăruiesc doar eu muzici din aştri.

Şi-n gândurile mele pentru tine
Cocorii albi ca spuma ţeseau norii,

Când cerul fremăta de armonia

Cursă din nai în chiar potirul florii.

14.08.2011

Dimineţile cu ametiste



M-apropii încet ca o părere,
Din braţe, catarge mi se-nalţă pe mări!
Străpunse de scoici, palmele mele
Ţi le-ntind purtând raze de soare în zori.

Dintr-o privire tai marea în larg

Şi-asculţi o chemare d-un val ondulată...
Şoaptele tale ating un catarg,
Te-apropii croind paşi mari pe apă.

La orizont se varsă apusul -

Aurind valurile de ametiste:
Ne ajungem, acolo ni-i dusul,
Tu şi eu, dizolvând dimineţile triste.

03.08.2011

III




Face-s-ar şuvoi de ape gândurile unui înger,
Să mă plouă cu flori coapte la poalele unui sânger,
Din plete să-mi încolţească vise cu aripi azure
Şi-ntre palmele isteţe ţine-voi căuş de mure.

Florile să mă alinte cu parfumuri dulci-amare,
Coborând cu-a lor tărie stele-n noapte, călătoare,
Iar când sângerul tresare - sub lumina lunii pline -
Un izvor cu apa vie peste pietre să suspine.

Numai tu să prinzi de veste şi să vii cu bucurie,
Cu un dar făcut de-un faur dintr-un fir de iasomie,
Să mi-l prinzi la butonieră cu o frunză de albastru,
Când Nichita-şi mână dorul înşeuat pe-un cal măiastru. 





22.07.2011

HARTH



O ploaie de flori din norii iubirii
Pictează-n culori ziua întâlnirii,
Pe un pod de vise, rupt din curcubeu,
Unde cu un zâmbet te aştept doar eu.

Dacă ai să vii repede ca vântul
Ai să mă găseşti desenând amurgul,
Şi-om intra-n lumină dintr-un singur pas
Răsucind volute într-un ritm de vals.

Pân's-aprinde luna să dansăm pe nori
Între stele-albastre din care cresc sori,
Să-ţi  şoptesc şăgalnic, fără anotimp,
Vorbe de iubire trecând peste timp.

21.07.2011

DIN UMBRA FLORII


Unde vrei să întâlneşti visul tău cu steaua ninsă?
În slova unei poveşti sau într-o palmă întinsă?
Unde să te-ajungă dorul cu sakura parfumat?
Şi în care colţ de lume ai călcat pe un oftat?

Te privesc din umbra florii

Încercând să-ţi prind privirea,
Înălţând pe nori cocorii,
Să-ţi aducă-n zori iubirea...

Visul meu cu steaua ninsă e-ntr-o clipă de cristal

Înt-un cer suit pe tâmpla vremii aruncată-n val,
În slova unei poveşti şi în palmele întinse
După soarele mai drag decât stelele aprinse.

Te privesc din umbra florii

Încercând să-ţi prind privirea,
Înălţând pe nori cocorii,
Să-ţi aducă-n dar iubirea...