Treceți la conținutul principal

Postări

II

Un el nebun după o ea
O aștepta de-o săptămână
Să-i scrie câteva cuvinte...
Că după el este nebună.

O ispiti cu-o nebunie
Ca într-un joc cu întrebări,
Când portocalii și răsurii
Nu înfloresc de flori de măr.

Răspunsul este la-ndemână
Dacă tot zici că ești aici,
Că cică nebunia-i mare
Dacă nebunii au lipici!

11.06.2017

















Postări recente

CAMERA CU OGLINZI

Privește-mă, sunt cel ce prinde vise, Cu palmele întoarse către cer, În plete, ca podoabe, gânduri ninse, Iar recea-mi judecată, un hanger.

Te regăsesc pe firul vieții mele,
Suntem maeștri-n camera cu-oglinzi,
În alte universuri paralele
Mă tot privești și mâna mi-o întinzi.

Spre ochii tăi fug gândurile mele
Și mă socot să fac spre tine-un pas,
Să te-ntâlnesc în punctul din poeme,
'n eternitatea care ne-a rămas.

Te simt acolo ca pe-o primăvară,
Ce-şi scutură-n-spre mine albe flori,
Chemându-mă cu ploaia milenară
Să-ntinerim în fuga după nori.















ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PREZENT

Când vom rezona pe spiralele timpului, atunci vom trăi prezentul pe care îl intuim în alte universuri paralele. Până atunci vom întreprinde pe tot atâtea călătorii în timp pe câte regrete vom fi însemnat ca pietre de recunoaștere, căutând calea sortită.


UN ÎNGER TRIMIS DE MINE

PRINTRE NORI DOAR LUNA FLOARE

Motto: ”Legenda spune că există niște forțe puternice în bobocii de bujor care strălucesc în nopțile cu lună plină...”

Noapte-adâncă, noapte mare, Printre nori doar luna floare Scutură lumini și umbre Peste locurile sumbre Sau mângâie știutor Bobocelul de bujor.
Mă aștepti, doar luna știe, Ca s-apar dintr-o câmpie, Să pășesc prin noapte-adâncă Printre florile din luncă, Fără niciun alt ocol, Când de stele-i cerul gol.
Noapte-adâncă, noapte mare, Printre nori doar luna floare Scutură dorinți și vise Unde-s inimile-nchise Sau mângâie știutor Bobocelul de bujor.
În grădină, în mesteacăn, Îți văd dorul prins în treacăt Că se ține-n așteptare Cât o fi noaptea de mare, Dacă somnul te-o-ncerca Să îți intru-n vis cumva...
Noapte-adâncă, noapte mare, Printre nori doar luna floare Scutură minuni și leacuri, An de an, de-atâtea veacuri, Sau mângâie știutor Bobocelul de bujor.
Iată-mă că-ți dau de știre Cât de-albastră-i a mea fire, Că în buzunare-am stele Culese de prin vâlcele, Iar în ochii mei cei bruni, O pădure de aluni.

ÎNȘIR'TE MĂRGĂRITE...

La fereastră mi-au bătut ziua toată stropi de ploaie, 
Ca un plâns al așteptării ce se scurge în șuvoaie, 
Cu un gând te căutai printre crengile-nflorite
Și din noapte te iviși, înșiră-te mărgărite...

Înșiră-te în poveste, că a fost și încă este,
Cum stă focu-aprins întruna când este vegheat de veste,
Ca iubirea nesfârșită, sărbătoare a privirii,
Când se oglindește-n ochi taina sfântă a unirii:

Suflete ce își cunosc de-altădată strălucirea
Se-ntâlnesc când demiurgul le dezleagă mărginirea,
Ca lumina să și-o pună laolaltă și-mpreună
S-o arate lumii-ntregi ca și firul tors din lună,

Ca și muzica lăutei hărăzită unui vers,
Ca iubirea infinită ce clădește-un univers,
Ca o mare ce se zbate după zbuciumul de val,
Când ondina pentr-un prinț din adânc iese pe mal.

Ochii ei le știu pe toate, câte-n lună și în stele,
Când îți caută privirea gem pe valuri caravele,
Căci se pierde-n noaptea ta când pe mal o întâlnești,
Neclintită stă în lună, te iubește, o iubești.

Câte fire de nisip s-ar lăsa duse de vânt,
Câte valu…

PRODIGIUM

Ca două centuri prietene la cataramă cu planeta,
Mai scurte, când pământenii se joacă cu racheta,
Mai lungi, când își scutură coada cometa,
Împletite între cercurile polare și tropice,
Zvâcnesc în subconștient fericirile antropice,
Aducându-le la lumină cu toată forța lor motrice.
Ca două surori care nu s-au găsit niciodată,
Una rămasă în nord, alta în sud alungată,
În răpciune în  ailaltă emisferă lasă o pată,
Ca iubirile statornice ale aceluiași dor,
Primăveri de septembrie și de mărțișor,
Uite, câte primăveri ne stau la picior...
Prier, florariu, traistă-n băț, promisiuni,
În care păcălindu-ne să fim mai buni,
Ne vom privi și vom dezlănțui minuni!