13 mai 2018

POEM PUS DEOPARTE








Am pus deoparte-o povestire
În care toți cocorii mei
Îți ciugulesc din palme gânduri,
Cu care-n zbor revarsă ploi.

Iar dacă un oftat de-al tău
S-a răstignit sub crucea ploii,
Tăcerea straiul și-a schimbat
Când pentru tine am strâns norii...

Am pus deoparte pentru tine
O dimineață cu noi doi,
Să stăm, să bem un ceai fierbinte
Și la fereastră s-avem ploi.

Să depănăm din vremi aprinse
Ce ochii noștri-au cunoscut,
Cum norii ne fugeau prin vise
Și câte ploi ne-au petrecut.


2017



10 apr. 2018

PAȘAPORT PENTRU O LUME CU MACI




Purta un halat de mătase peste hainele de zi, dar, oricât mi-aș scutura amintirile, nu am să pot să spun ce culoare era. Cred că mi se sugera o nuanță ruptă din noapte. Îmi spunea că trebuie să plec de acolo. Acum știa că am răbdare să stau până la sfârșitul timpului. Ne-am ridicat. Am intrat într-o curte a cărei parte stângă era hotărnicită cu pomi. Trebuie să fi fost pe la amiază, întrucât coroanele pomilor erau aureolate de lumină. O alee îngustă înainta în paralel cu liziera înverzită. Mergeam în spatele lui, păstrând distanța încât să îmi opresc privirea asupra halatului de mătase care îi ajungea până în dreptul genunchilor, continuându-se cu linia pantalonului negru din stofă fină. Deodată cineva mă strigă, iar eu tresării. Privirea mea urmă silueta acelui bărbat înalt, care se îndepărta încet, ținându-și mâinile în buzunarele halatului. Mătasea făcea ape-ape în lumină, astfel că nici de această dată nu putui să mă hotărăsc asupra culorii.
- Ah, erai cu domnul ăsta! Se zice că îi plac nespus de mult macii. 

25 ian. 2018

SUFLET PE HÂRTIE



La ușa casei cu poeme
Ai prins curaj și ai bătut –
Unde-i poetul de serviciu,
De ce nu a mai scris de mult?

A, uite-i pana pregătită,
În călimară e cerneală,
Hârtia e mototolită,
Cu-o rimă surdă și banală.

Lângă fereatră, înflorite,
Privind cum iarna-și face loc,
Zambilele sulemenite,
Narcișii-n număr cu noroc.

Poetul stă cu capu-n nori
Gândind la rece printre astre
Să scoată din cuvânt comori
Când ninge cu zăpezi albastre.

Ca să prefacă lumea ta
Și în a lui să te aducă
A prins din zbor măcar o stea
Și te-a iubit ca o nălucă.

Poetul sufletul şi-a pus
Pe albul foii de hârtie,
Când nu l-ai înţeles a plâns,
Dar asta nu ţi-a spus-o ţie.

A luat aminte şi-a tăcut
Şi din nemărginita-i pace
O primăvară s-a născut,
Ca visul care se întoarce.

17 ian. 2018

CÂND TIMPUL CURGE-ADÂNC ÎN VREME






Motto: Şi nemurirea e atinsă.


Şi dac-am fost ca două flăcări, şi dac-un foc am mistuit,
Când vremea s-a pitit de timp şi visul iar ne-a întâlnit,
A fost ca-n judecata minţii cu inima să dăm măsura
Păstrată în priviri sfioasă, ca sub zăpezi semănătura.
Când vălul se ridică-n vis pentru a nu ştiu câta oară
Ne troienesc de nicăieri ninsori cu flori de primăvară
Şi-ajungem unul lângă altul şi-avem atât de povestit
Că nu simţim că timpul zboară şi vremea parc-a aţipit.


Şi dac-a fost şi e iubire, şi dacă-n patimi nu e-nvinsă,
Când timpul curge-adânc în vreme şi nemurirea e atinsă,
Vom fi o unică lumină, ce s-a aprins dintr-o scânteie
Ce-a strălucit în miezul nopţii, când amândoi eram idee.
Un strop de alb pe straiu-ţi negru, din care s-a prelins un fir,
Un zâmbet şi-o înseninare, pecetluite cu un mir,
În visul meu, la colonade, privindu-mă din toţi pe mine,
Oglinda ta de când e lumea-n pătrata mea închipuire.








25 dec. 2017

MAI E UN PIC!




Mai e un pic și-n miezul nopții
Se va aprinde nevăzută
O stea ce-au căutat-o magii
Când ochilor se da știută;

Și-atunci, sub dalba ei lumină,
Ne-om primeni cu un miracol,
Când prindem globuri de cetină
Să alungăm orice obstacol.

E iarnă, gerul dă târcoale,
Zăpada nu ne-a dat colindă,
La tine-n sat, dar mai devale,
Un clopoțel stă mut la grindă.

Ferestrele nu-s înflorite
Cu flori de gheață ca mai an
Și înnoirea nu prea-i gata
Să se răsfire pe tăpșan.

E iarnă-așa, pe jumătate,
Căci n-are straiul de zăpezi,
Mi-au nins doar mie, adunate,
Tăceri pierdute prin livezi.

Și-am stat așa în așteptare
Ca clopotul tău din vecini,
S-aud numai a ta chemare,
La tine cu zăpezi să vin!





10 aug. 2017

II


Un el nebun după o ea
O aștepta de-o săptămână
Să-i scrie câteva cuvinte...
Că după el este nebună.

O ispiti cu-o nebunie
Ca într-un joc cu întrebări,
Când portocalii și răsurii
Nu înfloresc de flori de măr.

Răspunsul este la-ndemână
Dacă tot zici că ești aici,
Că cică nebunia-i mare
Dacă nebunii au lipici!

11.06.2017


😮















9 iul. 2017

CAMERA CU OGLINZI




Privește-mă, sunt cel ce prinde vise,
Cu palmele întoarse către cer,
În plete, ca podoabe, gânduri ninse,
Iar recea-mi judecată, un hanger.

Te regăsesc pe firul vieții mele,
Suntem maeștri-n camera cu-oglinzi,
În alte universuri paralele
Mă tot privești și mâna mi-o întinzi.

Spre ochii tăi fug gândurile mele
Și mă socot să fac spre tine-un pas,
Să te-ntâlnesc în punctul din poeme,
'n eternitatea care ne-a rămas.

Te simt acolo ca pe-o primăvară,
Ce-şi scutură-n-spre mine albe flori,
Chemându-mă cu ploaia milenară
Să-ntinerim în fuga după nori.















POEM PUS DEOPARTE

Am pus deoparte-o povestire În care toți cocorii mei Îți ciugulesc din palme gânduri, Cu care-n zbor revarsă ploi. Iar dacă u...