Hoții de Zâmbete se duseră de unde au venit. La cășile lor. Curând ațipiră și, făcând rondul de noapte, trecu pe la fiecare Hoțul de Idei. Luă de la fiecare câte puțin. Când ajunse la mine sacul era plin! Crezând că dorm începu să îmi răscolească amintirile. Brusc deschisei ochii și-l întrebai de sănătate. Înțepeni. Zic, domnule, eu înțeleg ce faci dumneata aici, dar n-ai cum să izbândești. Nu ești primul, domnule, au mai trecut și alții. N-au plecat cu mâinile goale, iar eu am rămas cu amintiri de la fiecare. Știu cu câtă meschinărie se fură, cu câtă obrăznicie caută unii să profite de oamenii de bună credință, cum se stâlcește dreptatea ca să iese, cum zic oltenii, ce trebuie pentru cine trebuie, știu cam tot ceea ce te-ar putea interesa. Vinzi sau cumperi? Hotărăște-te ca ovreii mai întâi, ca să vedem dacă tocmim învoiala. De unde știu că ești decât Hoț de Idei? Îmi spuse ăla care nu prezice duminica.
.jpg)
No comments:
Post a Comment