CE VREI

Dăruiește-i  mușcate cui a crezut că te-a păcălit

Și  va rămâne cu-o amintire, tu cu un bine gândit!

Nu poți să ridici un cocor care nu ți s-a cuvenit,

Te minți și ieși din decor, mai bine te-ai fi căit!

Păcatul nu ți-l ascunzi stingând lumina încet,

Ci sufletul ți-l înfunzi în marea unui regret,

De spui”asta fuse, eroare”, dar nu o spui răspicat,

Pierzi sute de ani din hotare, ăsta nu este  păcat?

Ne cunoaștem acum, tu, oamenii ți-i măsoară,

Cel care pentru el a furat a prăpădit o coroană,

Apoi, când să fie văzut, între copii s-a pitit,

Coroana neridicată  ți-arată cine-i cinstit.

Cei  drepți făcură la timp ceea ce era de făcut

Și lumii întregi ei vestiră adevărul  ce-ai tăi l-au tăcut,

Cel cu Țeapa, cel Mare, cel Brav nu pentru cușme domniră,

Ci pentru vise mărețe, pentru popor le-mpliniră.

Furului tău rău nu-i pare pentru paguba ce-a făcut,

Geaba stă să se-ascundă că cel Bătrân l-a văzut,

Mai  alaltăieri trimise-ncă doi s-o facă ăștia discret,

Cu de-ăștia pleci la război ca să rămâi pe bănet?

Hai să ne veselim, asta e, n-ai cu cine,

Dacă ai caracter poți să bați palma cu mine,

Cel mai simplu se știe că-n viață e drumul cel drept,

Vrei spătar, nu e greu, spune-o domne, direct!