10/19/15

- ACU' FIECARE CU CURIOZITATEA LUI!






- Cu ramă sau fără?
- Bă, dacă este vreo altă snoavă d-aia d'a ta, las-o frate fără, ca să nu ne apuce miezul nopții între paranteze...
- Adică să trec așa la sub'ect, fără nicio introducere!? Ș-atunci care mai e, mă, poanta?
- Păi dacă e fără poantă pierdem vremea, băăă...
- Cum să zic, adică cum auzii eu c-a fost? Cică erau doi, c-or fi fost doi inși sau unu' cu una, dracu' știe! Erau doi. Unu' din ei avea chef să fie unu', așa..., nu îl deranja să stea el cu singurătatea lui. Acu', de, ca omu', doar nu era să stea mut! Scria una, alta. Ălălalt se punea la curent și filosofa de mama focului, până au ajuns la războiu' rece virtual.
Acu' fiecare avea curiozitatea lui, să vadă care cu ce. Ală, șah, ălălalt, șah, parcă-parcă semăna a remiză. Era vorba de răbdare la un moment dat. Până la urmă, ce să vezi! Unu' nu vedea adevăru' din spatele măștii celuilalt, iar ăsta din urmă nu vedea adevăru' din cauza măștii...
- Nu mă lămuriși, a cui era masca!?
- Asta n-o știu nici eu! Crede-mă pe cuvânt, da' nu pe cuvânt de onoare.
- Bă, tu ai citit chestia asta pe undeva sau ai auzit-o cu intermitențe?
- Frate, mă știi că nu citesc de când sunt mic! Când mă apucam, mă durea capu' și trăgeam a somn. Am tras cu urechea la unii, la metrou. Cum am prins-o, așa ți-o zic. Păreau oameni cu școală, cu pretenții, cu nasu' pe sus.
- Zi-i mai departe, să vedem ce iese.
- Așa. Ăla cu masca aruncă pietricica...să vezi că ăla fără nu vede dincolo...Ș-atunci ăsta zice, stai, mă, nu te sumeți, că știu cine ești! Zău? făcu ală cu masca. Cine sunt? Ăla, mă, care mi-a dezlipit timbru' după plic ș-a pus în loc o stea.
- Bă, dacă era un vis cu soare te înțelegeam..., da' așa care-i noima, frate?
- Bă, noima-i că noi suntem rama!
- Rama?
-  Bă, tu chiar ești margarină...N-ai auzit de tehnica povestirii în ramă!



10/16/15

PROZĂ POETICĂ





Și dacă vor fi fiind un stol de paseri singuratice gândurile mele, unde ar trebui să ierneze? Unde să mi le pun la adăpost? Atunci ai apărut dumneata și mi-ai spus că ai loc suficient. Ziceai că ai un anotimp cu maci pe care îl ții doar pentru sufletul tău. Dacă-i așa, de ce să nu mi le trimit la tine? Totuși, care-i târgul? Sau cum aş putea să mă revanșez? Cum aș putea să stau în proza ta pe degeaba? Mi-ai spus să nu îmi fac probleme, doar de atâta timp mi te pitești în vers. Te-am privit cu luare aminte... Dacă asta nu e iubire, e proză poetică...




10/5/15

''






Locul de întâlnire, deasupra cuvintelor,
Anotimpul de serviciu, potrivit simțămintelor,
Timpul probabil, fără picior de nor,
Decorul sumar și cumva schimbător;

Pretextul de a agăța o discuție, căutat
Cu încetinitorul, cu puțin tachinat,
Am terminat chiar și toate boabele de piper,
Alergând unul după altul pe cer...

Ți-am zis, hai să ne urcăm în Carul Mare,
Să ne plimbăm până la prima ninsoare
Și-atunci să ne punem o dorință nebună
Și s-o scriem pe un petic de lună!





FĂRĂ DISCUȚII

  -Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere  ș i ăia care  ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...