AHT

Te-ai rătăcit printre poeme,

La piedica vreunui cuvânt

Și m-ai pierdut pentru o vreme,

Dar printre stihuri tot eu sunt.

Umblași întins dup-o ieșire,

Dar orișiunde-ai fi privit,

Atâtea uși într-o neștire

Se ferecau spre infinit.

Și prins în labirintul minții

Gândiși o cale de scăpare,

O hartă pusă-n palma ființei,

La vremea vârstelor impare,

Pentr-un cuvânt beteag în sens,

Ce-a poticnit a ta simțire,

Pun chezășie-n zori din mers

Floarea purtată de un de mire.

Și-atunci în foaia cu poeme

Îți vei lăsa doar un oftat,

Purtat ca perla-n diademe,

Din scoica unui vis furat.

VOROAVE

Tu, cealaltă jumătate a mea,

Te-ai oprit când mai aveai un pas şi ceva,

Deşi legaserăm atâtea fire

Şi ne cunoşteam din închipuire.

Eu, cealaltă jumătate a ta,

Am stat locului când mai aveai un pas şi ceva,

Ca să ai puterea să înţelegi

Dacă trebuie sau nu să alegi.

Tu şi eu, celelalte jumătăţi din noi,

Am cunoscut dintr-o privire că amândoi

Cu o bucată de hârtie și un creion

Rescriem drumul înspre Kogayon.

POEM ÎNCREMENIT

Flori de gheață nedeschise

Ți-am trimis astăzi în zori,

Ai să le găsești prin vise

Și-ai să simţi al lor fior.

Dacă vrei să le păstrezi,

Știi cum să le-aduni din vise,

Stai o clipă să veghezi

Printre gene flori deschise,

Iar de ți-au fugit din gând

Și-n minte le-ai rătăcit,

La fereastră ai un rând

C-un poem încremenit.

Știu că nimeni pân'acum

Nu ți-a dat o floare rece,

Poate că n-are parfum,

Dar pe iarnă nu se trece...

Și nu este singurea,

Înghețată de vreun ger,

Foc de astru-nchide-n ea:

Altă floare, alt mister!

Gheața dragostei tihnită

Stă la geam ca-ntr-o grădină,

Așteptând înmărmurită,

De-i vei socoti vreo vină.

De n-o vrei, nu-i cale lungă

S-o prefaci în picături,

Deschizi geamul într-o dungă -

Plânge pe la-ncheieturi.

O SPERANȚĂ ÎMPLINITĂ

Anul Nou a trecut pragul
Și-a lăsat să se-ntrevadă
Pentru fiecare suflet -
Un miracol și-o zăpadă!

Pregătiți sănii ușoare
Să v-aducă-ntr-o clipită
Din omătul amintirii
O speranță împlinită!

01.01.2016