7/27/15

DOAR PLOAIA SPERIE FRICA




Sus, la gura raiului,
La marginea plaiului,
Șade-un înger păzitor
Și sloboade câte-un nor.

Mai devale, binișor,
Alt înger plânge pe nor,
Să coboare ploile
Unde se-aud voile.

Uite și îngerul meu,
Împăcându-l pe al tău,
Mângâindu-l cu-o aripă
Ca să-i alunge-a ta frică.

Doar ploaia sperie frica,
O știu eu de la bunica,
Că-i din lacrimă de înger
Și se coboară cu fulger!

Apoi se îmbună cerul
Și își încinge misterul,
Cu un curcurbeu săltat
Și de-a lungul și de-a lat.








7/26/15

HANIEL




Atâtea minunății aș fi vrut să îți scot în cale,
Când ți-ai fi plimbat ochii agale,
Printre gândurile pitite în al cuvintelor miez,
Un înger mă pusese să visez...

Atâtea minunății aș fi vrut să adun în căuș,
Când îmi nevoiam al meu urcuș,
Printre gândurile care nu se lăsau gândite,
Un înger mă ferise de ispite...

Atâtea minunății aș fi vrut să îți dau în dar,
Când umbra lunii se odihnea în hambar,
Printre gândurile puse ca strugurii la uscare,
Un înger mă privise din depărtare...



7/21/15

DESPRE PLOAIE




Când cineva face o cruce din lacrimi, acolo unde trebuie să se știe rostul, plouă!



7/14/15

DESPRE RISIPĂ






Altădată, cu trei degete ca la închinăciune-mpreunate, pana o lua la fugă pe hârtie, lăsând în urmă proză, poezie. Azi, evlavia scrisului este câtă a mai rămas în buricele degetelor...Nu ne mai murdărim cu cerneală și, cel mai adesea, rătăcim printre hățișurile plantațiilor digitale. Câtă risipă de albastru!


7/11/15

MALUM PERSICUM



"The Girl with Peaches. The Portrait of Vera Mamontova" (1887)
Valentin Serov (1865-1911)
The State Tretyakov Gallery, Moscow, Russia.


http://aeliita123.blogspot.ro/2011/09/girl-with-peaches.html


Dintr-un sâmbure de măr
Am să scot un adevăr
Cu un gust amar-lemnos
Și un relief osos:

O livadă-ntreagă-mi pare,
Care ziua rabdă-n soare,
Ascunzând apa sub coajă
Și rodind după o vrajă.

Pân la fructe-i cale lungă,
Vântul o bate în dungă,
Ploaia biciuie cu piatră,
Viscolul o vrea culcată.

Lăstarul se nevoiește,
Că așa e până crește,
Iar apoi, în neclintire,
Își deapăn-a lui menire -

Înfrunzește, nmugurește,
Dă în floare și rodește,
Iar în sâmbure anume
Pune ce a strâns din lume.

Sâmburele dintr-un măr
Și-are propriul adevăr,
Nu se-nghite negândit,
Căci nu-i în pripă găsit.

El ascunde o livadă
Cu mere ce stau să cadă,
Ce-o veghează, unii zic,
Prâslea ăla cel Voinic,

Între dinți dacă strivești
Sâmburele cu povești,
Mere de-aur ai pe limbă,
Dorul Persiei ți-l strigă.

Că acolo-a poposit
Când venea din răsărit
Și și-a așternut livezi
Măr de aur printre mezi.

Iar de-acolo mai apoi
A ajuns aici la noi
Și s-a altoit cu har
De un mag solomonar.




7/10/15

ÎNCĂ O DATĂ





Cu fiecare trecere prin același loc lăsăm în urmă o altă piatră al cărei viitor ni l-au pus la picioare pașii altora.








7/9/15

AZALEE



http://www.lsa.umich.edu/mbg/happening/azaleabonsai.asp


S-a întâmplat odată ca doi să se cunoască,
Așa, din auzite, chiar să se și zărească,
Și poate că acestea vor fi avut foloase,
De-or fi trezit lumina în gânduri somnoroase.

Și poate-a fost așa de s-o fi povestit,
Când gândurile lor s-or fi asemuit,
Și puse cap la cap și toate, dimpreună,
S-au prefăcut în stihuri și-n câte alte-n lună.

Sau poate doar părelnic trecut-au ăștia doi,
Unul pe lângă altul și ei pe lângă noi,
Iar gândurile lor se vor fi rătăcit,
Pe urme colbuite, cum s-o fi nimerit.

Ei, cine poate ști cum s-o fi întâmplat,
Doar soarele când arde amiaza supărat
Sau luna legănată în balansoarul nopții
Sau ploaia care-așteaptă să cadă-n fața porții.

Când peste întrebare dădui și eu în treacăt,
Văzui cum el  își leagă speranța de un lacăt
Cu care încuiase o cale petrecută -
O amintire dragă, ce ea o da pierdută.

De pierzi o amintire ca să o dai uitării
N-ai să-ți întorci privirea din valea îndurării,
Ai să te ții-nainte, mergând pe-a ta cărare,
Să prinzi un curcubeu în lumea asta mare.

Și se rugă el dară să se deschidă cerul
Și din a lui tărie să picure misterul,
S-apuce curcubeul de-un colț, să-l ție strâns,
Iar ei să i-l aducă după al ploii plâns.

Mai înainte este, c-așa s-a pomenit,
Ce sus e scris în stele, iar jos nu-i deslușit,
Căci noi ne căutăm visate curcubeie,
Deși unul e-n toate și tot...în azalee.

7/2/15

UN CAL PESEMNE-O ȘCHIOPĂTA




Și-a fost așa, fără cuvinte,
Poveste fără jurăminte,
Ce s-a sfârșit dup-o zăbavă,
Lăsând în urmă o potcoavă,

Ca un noroc ieșit în față
Cu soarele de dimineață,
Pe care-l ții prin buzunare
S-aducă altul și mai mare!

Dar când potcoava e a ta
Un cal pesemne-o șchiopăta,
De parcă soarta pentru el
A pus norocul în ciurel.

Norocul, voie-a întâmplării,
Găsit la marginea cărării,
Îți duce în galop destinul
Acolo unde e festinul.

Cu mâna pusă-n buzunar,
Dai de potcovă, ai un har
Și toată lumea e a ta,
Uitând de cal, visezi ceva…

Poveste fără jurăminte,
De-o fi să fie, cu cuvinte,
Să-nceapă fără o zăbavă,
Cu patru foi și o potcoavă.


FĂRĂ DISCUȚII

  -Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere  ș i ăia care  ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...