Atâtea minunății aș fi vrut să îți scot în cale,
Când ți-ai fi plimbat ochii agale,
Printre gândurile pitite în al cuvintelor miez,
Un înger mă pusese să visez...
Atâtea minunății aș fi vrut să adun în căuș,
Când îmi nevoiam al meu urcuș,
Printre gândurile care nu se lăsau gândite,
Un înger mă ferise de ispite...
Atâtea minunății aș fi vrut să îți dau în dar,
Când umbra lunii se odihnea în hambar,
Printre gândurile puse ca strugurii la uscare,
Un înger mă privise din depărtare...
