Poveste fără jurăminte,
Ce s-a sfârșit dup-o zăbavă,
Lăsând în urmă o potcoavă,
Ca un noroc ieșit în față
Cu soarele de dimineață,
Pe care-l ții prin buzunare
S-aducă altul și mai mare!
Dar când potcoava e a ta
Un cal pesemne-o șchiopăta,
De parcă soarta pentru el
A pus norocul în ciurel.
Norocul, voie-a întâmplării,
Găsit la marginea cărării,
Îți duce în galop destinul
Acolo unde e festinul.
Cu mâna pusă-n buzunar,
Dai de potcovă, ai un har
Și toată lumea e a ta,
Uitând de cal, visezi ceva…
Poveste fără jurăminte,
De-o fi să fie, cu cuvinte,
Să-nceapă fără o zăbavă,
Cu patru foi și o potcoavă.
