Altădată, cu trei degete ca la închinăciune-mpreunate, pana o lua la fugă pe hârtie, lăsând în urmă proză, poezie. Azi, evlavia scrisului este câtă a mai rămas în buricele degetelor...Nu ne mai murdărim cu cerneală și, cel mai adesea, rătăcim printre hățișurile plantațiilor digitale. Câtă risipă de albastru!
.jpg)