Sus, la gura raiului,
La marginea plaiului,
Șade-un înger păzitor
Și sloboade câte-un nor.
Mai devale, binișor,
Alt înger plânge pe nor,
Să coboare ploile
Unde se-aud voile.
Uite și îngerul meu,
Împăcându-l pe al tău,
Mângâindu-l cu-o aripă
Ca să-i alunge-a ta frică.
Doar ploaia sperie frica,
O știu eu de la bunica,
Că-i din lacrimă de înger
Și se coboară cu fulger!
Apoi se îmbună cerul
Și își încinge misterul,
Cu un curcurbeu săltat
Și de-a lungul și de-a lat.
