A trecut un car cu anii de la mine pân’ la tine
Ocolind Poiana Stânii, cu cai suri cu foc în vine,
Caru-i plin cu amintiri şi cu vise fără preţuri,
Cine-l mână-are vestiri, hăulind a tinereţuri,
Drumul nu-i e înglodat sau oprit în vreo rovină,
Toată marfa e de dat pe-o copeică cu rugină,
Chiar de n-are-asemănare, muşterii stau pe loc,
Căci au şi ei alte care, care duc al lor noroc.
S-o opri şi dinainte-ţi ca să-ţi ceară preţ să pui,
Cântăreşte dar’ în minte-ţi unde ţi-ai prins doru-n cui,
Iar de inima ţi-o cere, nu mai sta la îndoială,
Dă copeica cu plăcere, nu fă altă târguială.
Şi-atunci anii ăia mulţi s-or orândui-n grădină,
Coborând lin după frunţi, ascunzându-se în tină,
Iar când cap de primăvară dă năvală prin răsaduri,
Înflori-vor până-n seară ghioceii lângă garduri.
22.02.2016
