Singurătatea e un mal
Nelovit vreodată de-un val,
Întoarsă-i ca o mare seacă,
Sau te înalță, sau te îneacă.
Când soarta te aduce aici
Învață cum să te ridici,
Căci dacă ploaia te ascultă,
Pe undeva este și-o plută.
Să-ți spele răul și să-l ia
Va plânge cerul tău câtva,
Și uite-ți marea nesfârșită
De malul tău pustiu proptită.
Și nu e mare fără val,
Nici vale, dacă nu e deal,
Comoară nu-i, de-i dezvelită,
Dar toate-s rugă auzită.
17.11.2016
