Iubirea solitară e ca un punct de sare
În care sufletul adoarme o chemare,
Punctul de sare e-o lacrimă uscată
În colţul ochiului, c-un zâmbet ferecată.
Când n-ai strigat, am stat în aşteptare,
Din lacrimă-a ieşit punctul de sare
Şi-atunci cu el făcui hotărnicie,
Ca pragul plânsului acolo să nu fie...
În colțul ochiului mi-a înflorit discret
Un zâmbet cu solemnităţi de menuet,
Ce-mi șade dichisit pe sub sprânceană,
Pe-obrazul stâng mi se-odihneşte-o geană,
Ca semn al unui gând trezit din altă viaţă,
Un firicel de curcubeu, subţire ca o aţă,
Îl iau şi îl menesc să se-mplinească,
Ca să deschizi cu mine o fereastră.
