Atâta iubire de-aș lua de la capăt
S-o depăn cu tine zi după zi,
Ar fi ca o primăvară legată c-un lacăt,
De-i căuta cheia n-o vei găsi.
Doar tu și cu mine sub un pom înflorit,
Cu petale ne plouă, stârnite de vânt,
În atâta iubire, ne-om fi privit
Ca două gânduri sărutând un cuvânt.
Atâta iubire de-aș lua de la capăt
S-o depăn cu tine zi după zi,
Ar fi ca o vară ce ne-atinge în treacăt,
Cu visările macilor adormiți pe câmpii.
Doar tu și cu mine sub frunzișul pădurii,
Printre merii sălbatici făcând cărărui,
În atâta iubire, patima urii
O scutură vântul din ochii căprui.
Atâta iubire de-aș lua de la capăt
S-o depăn cu tine zi după zi,
Ar fi ca o toamnă când al soarelui scapăt
Poleiește grădina și ciorchinii zglobii.
Doar tu și cu mine deschizând o fereastră,
Să-nrămăm crizanteme moțate-n decor,
În atâta iubire, se arată măiastră -
O pasăre ce preface în cântec un nor.
Atâta iubire de-aș lua de la capăt
S-o depăn cu tine zi după zi,
Ar fi ca o iarnă adormită-ntr-un jneapăn,
Cu marama zăpezii legând bucurii.
Doar tu și cu mine, ninși cu-amintiri,
Aprindem lumini și gătim înnoirea,
În atâta iubire, sub omăt, trandafiri
Roșii ca sângele și-așteaptă-nflorirea.
