Cu floarea gândului la
ureche,
Mă las pictată închipuirii
tale,
Ca-n pânzele cu-argintărie
veche,
Cum umbrele coboară în
pocale.
Mă chemi să viu din valea
amintirii,
Ca să înnozi cu mine un descântec,
Când zorii amețesc în chef
satirii,
Sunt visul tău ce-a nemurit
în cântec.
L-auzi încet cum susură ascuns
Ca pârâiaș prin peșterile ființei,
Ca ploaia prefăcută în răspuns
Când picură pe piatra năzuinței.
