ARCUL SFÂNT S-A ÎNCORDAT

Nimeni nu ne-a învățat

Cum se face primăvară,

De-am știut om fi uitat,

Demienii ies afară!

Nimeni nu ne-a amintit

Cum scoteam ziua din noapte,

De-am știut om fi uitat,

Demienii poartă șoapte!

Nimeni nu ne-a întrebat

Cum chemam lupii să vie,

De-am știut om fi uitat,

Demienii îi învie!

Și din timpuri adâncite

Unde ochiul nu pătrunde,

Se trezesc priviri de ciute,

Demienii stârnesc unde!

Adevăruri ca zăpada

Munții încă poartă-n frunte,

Arcul sfânt s-a încordat,

Demienii țin o curte!

S-a închis cercul răbdării,

Negurile dau pe-afară,

Darurile-au așteptat,

Demienii le coboară!

Jos pe pragul îndurării

A sosit timpul luminii,

Se trezesc colindătorii,

Demienii-aruncă spinii,

Să fie de pus pe foc

Când o fi de trebuință,

Sfatul bun să aibă loc:

Să-ndrăznim să fim o ființă!