Vântul adie prin pădurea de bambus,
Frunzișul foșnește neliniștit,
Luptătorii din umbră furișează ecouri
Mânuind lame cu tăiș ascuțit.
Lungi chimonouri ca albul zăpezii
Închipuie norii ca un poem,
Undeva un plâns închinat depărtării
Se prelinge în munte ca un recviem.
Desăvârșirea se atinge prin luptă,
Fiecare are o lamă-n destin,
Până când, până unde, pentru ce, pentru cine,
Afli când un lotus înflorește din chin.
Maestru și ucenic, dimpreună,
Uite-i cum zboară deasupra pădurii,
Fiecare ține sabia în brațul său stâng,
Forța nu cedează patimii urii.
Lecția nu-i despre cine învinge,
Cum ucenicul și-a închipuit,
Ci despre-nsoțirea luminii cu umbra,
Când zorii fugeau după un răsărit.
26.09.2014
.jpg)
