Te cunosc de la primul fir de iarbă,
De când viața a tresărit sub vânt,
Pe-atunci nămeții se dezbrăcau de iarnă
Și intrau în hruba lui Hades, sub pământ.
Ți-am vestit dezghețul și învierea,
Te-ai scuturat și-ai slobozit verde crud,
Florile au orânduit pastelul de primăvară
Și nimic n-a rămas mut sau surd.
Te cunosc de când sufletul uriaș
Senectutea și-o arăta ca un munte,
Eram pe urma cărării tale de pași,
Când treceam se porneau ploi mărunte.
Timpul tău s-a-mplinit într-o iarnă
Când s-au revărsat daruri din trecut,
Sufletu-ți tânjea dup-o verde haină,
Strălucea o stea și-atunci m-ai văzut.
03.10.2014
.jpg)
