APA VIE

Între noi zici că-i un punct,

Da’nu-i piatră de-ncercare –

Dacă ai să te apropii

Punctul mic e la izvoare…

Unde sângele luminii

S-a-nsemnat pentru vecie,

Să ne-adune peste vremuri

Să aducem apa vie.

03.08.2014

FUCSIA

Zambile în brumar ca o fărâmă de primăvară târzie

Mi te-amintesc cu tot ce-ar fi putut să fie,

Garoafele fucsia răsfirate în vasul cu îngerul la toartă,

Îți caută gândurile adâncite de soartă,

Tu aștepti o minune și o chemare în noapte din partea mea,

Ca și cum aș sufla într-o păpădie și s-ar întâmpla,

Eu îmi stârnesc vîrfurile degetelor să îți scrie un răvaș,

Tu abia aștepti să te caute un poștaș...

Pe o foaie de hârtie am să aștern cu migală, artistic,

Cu tocul câteva rânduri și-un sărut beletristic,

Mai rămâne să tocmesc un porumbel voiajor,

C-un inel să-i prind mesajul de picior,

Așa că deschide-ți degrabă o fereastră în vis

Ca atunci când ajunge la tine să fie deschis...

NU E MARE FĂRĂ VAL

Singurătatea e un mal

Nelovit vreodată de-un val,

Întoarsă-i ca o mare seacă,

Sau te înalță, sau te îneacă.

Când soarta te aduce aici

Învață cum să te ridici,

Căci dacă ploaia te ascultă,

Pe undeva este și-o plută.

Să-ți spele răul și să-l ia

Va plânge cerul tău câtva,

Și uite-ți marea nesfârșită

De malul tău pustiu proptită.

Și nu e mare fără val,

Nici vale, dacă nu e deal,

Comoară nu-i, de-i dezvelită,

Dar toate-s rugă auzită.

17.11.2016

PE ÎNDELETE, CIREAȘA NU-I AMARĂ

Ascunsă în a ta închipuire

Am tors lumina și-am făcut-o ghem,

Când l-am rostogolit în amintire

Ai tresărit simțind că eu te chem.

Ți-ai poleit cu soare-nfățișarea

Și m-ai privit gândind în necuvinte,

Tăcerea m-a cuprins cu-mbrățișarea

Pe care mi-ai trimis-o să m-alinte.

Iubire de noiembrie păstrată

Ca o dulceață uitată în cămară,

Se lasă gustului aristocrată,

Pe îndelete, cireașa nu-i amară...

DIN BOABE DE SARE

Ca să ajung la tine

Mi-ai pus la picioare

Cel mai strașnic munte

De sare.

Străpungea noaptea

Și mi se topea în vis,

Uneori te-ntâlneam

În Țara Minunilor,

Ca Alice.

Am început să urc

Cu avânt, pieptiș,

Colo, floarea-lacrimii,

Dincolo, un desiș,

Tot urcând, uite,

Piatra ta de-ncercare,

”Dacă de oprești,

Doare, dacă urci,

Doare!”

Ca să mă limpezesc,

Să fi fost pe la amiaz’,

Din palme am băut

Apă din iaz.

Am simţit sarea

Până în dulcele ei,

Am închis ochii

Şi te-am văzut

Printre lei.

Sălbatice arătări,

Strălucind auriu,

Îmbelşugau toamna

Muntelui pustiu.

Am împins piatra

S-o ia devale,

Mi s-a aşternut

Dinainte

Cea mai scurtă cale.

Drept înainte,

Până-n inima muntelui,

Fără cuvinte,

Cu răbdarea pământului.

Am simţit sloiul

Gândului de sus,

Am închis ochii,

Te-am chemat

Şi te-am adus.

Acum uită-te

În ochii mei,

Din boabe de sare

Zboară porumbei.