Te-ai rătăcit printre poeme,
La piedica vreunui cuvânt
Și m-ai pierdut pentru o vreme,
Dar printre stihuri tot eu sunt.
Umblași întins dup-o ieșire,
Dar orișiunde-ai fi privit,
Atâtea uși într-o neștire
Se ferecau spre infinit.
Și prins în labirintul minții
Gândiși o cale de scăpare,
O hartă pusă-n palma ființei,
La vremea vârstelor impare,
Pentr-un cuvânt beteag în sens,
Ce-a poticnit a ta simțire,
Pun chezășie-n zori din mers
Floarea purtată de un de mire.
Și-atunci în foaia cu poeme
Îți vei lăsa doar un oftat,
Purtat ca perla-n diademe,
Din scoica unui vis furat.
