Cu nobilă prețuire,
Meșterului Sticlar Alexandru Rotar din Ordinul Cavalerilor Lup
Meșterul aprinse focul
Ca să arză-n măruntaie,
Pân-o fi să iasă tocul,
Firul de nisip, văpaie.
Cu un clește din vechime
Trase sticla din scânteie,
Meșteșugul cu asprime
Așezatu-s-a-n temeie.
Și acum minunea-i gata,
În lumină face ape,
Uite-o-ntrece chiar agata,
Bună-i să aștearnă fapte...
Cuvinte lângă cuvinte
Mărturisesc pe Dedal,
Slobozind gânduri cu minte,
Cu penița de cristal!
Meșterul Rotar zâmbește,
Căci peniță ca a lui
Nimeni nu mai meșterește,
De pe vremea Lupului...
