E mult de când nu ne-am văzut,
De-atunci în timpuri paralele,
Ne-am desenat alt început
Și ne-am legat de alte stele.
Din când în când ne întâlnim
Simțirea în același gând,
E mult de când nu ne vorbim
Și amintirea stă la rând.
Am fost cândva doi trecători
Cu vise adunate-n plete,
Ne-asemănam, două viori,
Ce se-acordau printre sonete.
Din loc în loc tresaltă voci
Purtând ecouri desuete,
Când noaptea se ascunde-n roci:
”Ei n-au putut cânta duete…”
E-amară luna când e plină
Și strada-i goală și-i pustie,
Când pasul tău apasă-n tină
Pe urma mea, nimeni nu știe.
Poate chiar tu te îndoiești
Și lași poveștile deoparte,
N-a fost o întâmplare, ești,
Iar ce știi tu eu scriu în carte.
Când timpul meu va sta-n al tău
Și într-un punct ne-om ține pasul,
Ne vom privi în ochi din nou,
Rupând tăcerile cu glasul…
