E-AMARĂ LUNA CÂND E PLINĂ

E mult de când nu ne-am văzut,

De-atunci în timpuri paralele,

Ne-am desenat alt început

Și ne-am legat de alte stele.

Din când în când ne întâlnim

Simțirea în același gând,

E mult de când nu ne vorbim

Și amintirea stă la rând.

Am fost cândva doi trecători

Cu vise adunate-n plete,

Ne-asemănam, două viori,

Ce se-acordau printre sonete.

Din loc în loc tresaltă voci

Purtând ecouri desuete,

Când noaptea se ascunde-n roci:

”Ei n-au putut cânta duete…”

E-amară luna când e plină

Și strada-i goală și-i pustie,

Când pasul tău apasă-n tină

Pe urma mea, nimeni nu știe.

Poate chiar tu te îndoiești

Și lași poveștile deoparte,

N-a fost o întâmplare, ești,

Iar ce știi tu eu scriu în carte.

Când timpul meu va sta-n al tău

Și într-un punct ne-om ține pasul,

Ne vom privi în ochi din nou,

Rupând tăcerile cu glasul…

PENIȚA DE CRISTAL

Cu nobilă prețuire,

Meșterului Sticlar Alexandru Rotar din Ordinul Cavalerilor Lup

Meșterul aprinse focul

Ca să arză-n măruntaie,

Pân-o fi să iasă tocul,

Firul de nisip, văpaie.

Cu un clește din vechime

Trase sticla din scânteie,

Meșteșugul cu asprime

Așezatu-s-a-n temeie.

Și acum minunea-i gata,

În lumină face ape,

Uite-o-ntrece chiar agata,

Bună-i să aștearnă fapte...

Cuvinte lângă cuvinte

Mărturisesc pe Dedal,

Slobozind gânduri cu minte,

Cu penița de cristal!

Meșterul Rotar zâmbește,

Căci peniță ca a lui

Nimeni nu mai meșterește,

De pe vremea Lupului...

DESPRE FERICIREA GÂNDITORULUI

Uite, asta este fericirea gânditorilor, încă de pe vremea când Hamangia nu era atestată documentar. 

Ei la gura poveștilor cu poveștile de la gura lor... Ce poate fi mai frumos decât să născocești vorbe potrivite cu tâlc? Farmecul intervine când participi la un simultan. Gândul fără destinatar este ca vorba lipsită de duh. Cel cu destinatar, dimpotrivă! Poate face istorie... Intră în nemurire cu tine cu tot. Când ai să dai peste un astfel de gând, toate visele ți se vor împlini într-o zi.

05.04.2015

LA UN MOMENT DAT, ȚI-E SUFLETUL PESTE TOT!

Știi, asta se traduce cam așa: faci ceva cu suflet, lași acolo în lucrare o fărâmă și pleci mai departe! Mai târziu, se face recepția și se constată că a fost un lucru bine făcut. Nu se primesc plângeri...

Exact ca la cei cărora li se amputează un membru, tu, cel care ai lăsat ceva din suflet, îți simți sufletul întreg. Apoi vine altă lucrare... și tot așa. Colo pui mai puțin, dincolo mai mult..., fără să primești vreo recunoștință. 

La un moment dat, ți-e sufletul peste tot. Atunci apar niște eminențe care cu bunăvoință spun că ai suflet mare. Exact ca surdul care nu aude, dar le potrivește. 

Între timp, privind de la distanță, te-ai învățat să supraviețuiești cu o scânteie.  Atât suflet ai păstrat pentru tine...

.

07.04.2015

C-AȘA E DE FLORII!

Pe ramuri înflorite, 
Atâtea mărțisoare 
Dau vântului dorințe 
Să zboare-n lumea mare...

Și cum le-o duce vântul, 
Așa s-or împlini, 
Mai repede ca gândul! 
C-așa e de Florii!

FRUMUSEȚE DE COLECȚIE

Oamenii cu suflet mare sunt cei aleși să ducă. 

Au cu ce! 

Tot ducând, adună multă frumusețe.

...

Și dac-ar fi să stai uitând că primăvara dă în floare,

Un punct va tresări mișcând speranțele din Carul Mare,

Sunt toate-acolo adunate, de când e lumea și pământul,

Ca să le-aducă mai aproape, la oiște se-nhamă vântul....

Și dac-ar fi să stai visând că te-ai suit în Carul Mare,

Un punct va sta în neclintire ca primăvara într-o floare,

Sunt toate-acolo lângă tine, tot o lumină și-o lumină,

Doar vântul fuge printre stele și nu cunoaște vreo hodină.

Și dac-ar fi să vii haihui cum trece vântul fără știre,

Un punct ascuns al nimănui se va trezi din adormire,

Sunt toate-acolo-mpreunate - prezent, trecut și viitor,

Și Carul Mare stă pe loc, nu trece niciun călător...