Lupii albi cu peri cărunți ies din peșteri neștiute
Pe cărări dosite-n munți, luna-n codrii se ascunde,
Lăcrimând din stele reci cerul fața și-o întoarnă
Către Sfinxul neclintit, ploaia cu speranțe-o toarnă.
Cerul a deschis o poartă, ochi de zei privesc din stele,
Luptătoru-și schimbă soarta, scuturând inele grele,
Lancea lui se face apă, scutul lui se face pod,
Visul lui e-o primăvară a întregului norod.
Roi de stele se aprinde peste noaptea sfârtecată,
Suspinând tresare Vega, Lira se lasă cântată,
Primăvara se coboară peste apă, peste pod,
Unind inimi lângă inimi cu-al eternității nod.
19.05.2014
.jpg)