LUPUL DIN AMINTIREA MEA

Vineri pe la orele amiezii am poposit într-o pădure între Slava Rusă şi Slava Cercheză ca să culeg viorele. Coborând din maşină am dat ochii cu lupul la propriu. Am hotărât să îl ignor. Am intrat în crâng în timp ce lupul mă adulmeca dându-mi târcoale şi m-am apucat să adun flori. Aveam sentimentul că pe o altă spirală a timpului, tot aici, culegeam aceleaşi flori. Şi atunci s-a întâmplat... Dintre frunzele uscate de sub care tâşneau florile a apărut gărgăriţa. S-a urcat pe mâna mea, a încercat să işi ia zborul şi a ezitat, ajungând din nou de unde plecase. Mi-am aşezat mâna printre frunze, iar gărgăriţa şi-a reluat suişul de-a lungul arătătorului. M-am ridicat intuind zborul de buburuză.

A zburat înalt şi sigur înspre şosea. Cu lupul m-am împrietenit... Când am ajuns la Bucureşti am întâlnit gărgăriţa pe coperta unei cărţi. O fi fiind aceeaşi gărgăriţă care zburase dintr-un crâng dobrogean unde timpul părea că s-a oprit în loc?

26.03.2012