Dăruiește-i mușcate cui a crezut că te-a păcălit
Și va rămâne cu-o amintire, tu cu un bine gândit!
Nu poți să ridici
un cocor care nu ți s-a cuvenit,
Te minți și ieși
din decor, mai bine te-ai fi căit!
Păcatul nu ți-l
ascunzi stingând lumina încet,
Ci sufletul ți-l
înfunzi în marea unui regret,
De spui”asta
fuse, eroare”, dar nu o spui răspicat,
Pierzi sute de
ani din hotare, ăsta nu este păcat?
Ne cunoaștem acum,
tu, oamenii ți-i măsoară,
Cel care pentru
el a furat a prăpădit o coroană,
Apoi, când să fie
văzut, între copii s-a pitit,
Coroana
neridicată ți-arată cine-i cinstit.
Cei drepți făcură la timp ceea ce era de făcut
Și lumii întregi
ei vestiră adevărul ce-ai tăi l-au
tăcut,
Cel cu Țeapa, cel Mare, cel Brav nu pentru cușme domniră,
Ci pentru vise
mărețe, pentru popor le-mpliniră.
Furului tău rău
nu-i pare pentru paguba ce-a făcut,
Geaba stă să se-ascundă că cel Bătrân l-a văzut,
Mai alaltăieri trimise-ncă doi s-o facă ăștia
discret,
Cu de-ăștia pleci
la război ca să rămâi pe bănet?
Hai să ne
veselim, asta e, n-ai cu cine,
Dacă ai caracter
poți să bați palma cu mine,
Cel mai simplu se
știe că-n viață e drumul cel drept,
Vrei spătar, nu e
greu, spune-o domne, direct!
