Așa se vede Centrul Vechi din Palatul de Justiție! În ceea ce mă privește, după orice drum la Palat, trec Dîmbovița și-mi las urmele pașilor prin Curtea Veche, pe strada unde Eminescu redacta”Timpul”, traversez pasajul Gabroveni și am nostalgia Lipscanilor de altădată. E un fel de a da nas în nas cu trecutul , dar și de a deschide timp lăsând în urmă cărări de pași reținute în memoria pietrelor de pavaj. Uneori ești norocos să vezi trecând pe lângă tine cavalerii, păsările sau florile. Se poate chiar să ți se facă poftă de o rapsodie…
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
FĂRĂ DISCUȚII
-Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere ș i ăia care ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...
-
Iată paşii mei, sunt semne, Ca un clinchet cristalin, Lungi cărări de urme pline, Note-nalte de destin; Dar' primeşte-le şi...
-
Cu-o vorbă pe seară, Două dintr-o vară, Trei de-acum o lună, Patru de arvună, Cinci de împrumut Și-un bob de năut, Iese...
-
A fost odată ca niciodată, în ș iră-te mărgărit pe-o ramură de primăvară preacurată, o minunată Floare-de-Lumină, crescută dintr-o r...
No comments:
Post a Comment