Despre pălărie

-Ce fel de meșter sunteți?

-Caut adevărul cu lumânarea!

-Și ajungeți la adevăr?

-Eu,da! În rest, fiecare cu pălăria lui.

Despre viitor

De azi am viitorul pe mine și în față sunt chiar eu! Cine face ca mine, ca mine să pățească! Am zis

De ce am ales ca titlu”III”?Cineva de altundeva a dorit să lase un semn.

http://www.verbinescu.spunetiparerea.ro/poezie-pur-si-simplu/iii.php#7s8d6f87

A fost ca și cum aș fi primit mesajul de la cel care ne-a trimis”Scrisoarea III”. Uite că îl știa pe Nichita. Cineva de altundeva a dorit să lase un semn. A ciocănit la mine și m-a găsit acasă. Thinking of it. Trebuia să mă fi întrebat mai demult.

Ps.Doresc un mesaj pentru recuperare parolă. Și,când sunt și alte curiozități,dă fuga și-ntreabă, că am răspuns la orice. Zic ca să te feresc să mă judeci!

SUB OCHIUL REGELUI

Un crin albastru cu trei cupe,
Veniseră doi să-l culeagă,
I-am surprins
Și i-am trimis în lumea largă.

Acum încearcă iar
Fără sărbătoare 
Capcana s-o întindă
La vedere.

Zic, nu-ți trimite
Hoții de flori,
Dacă-i arăt lumii
Ce grădină le mai rămâne?

Ai curajul și arată-te,
Spune ce vrei,
Sau ești colecționar de suflete
Și de-aia nu poți?

Vrei lumină,
Fă-ți foc cu sufletul tău,
Atunci o să te poți plimba
Prin pădurile altcuiva.

Trăiește frumos
Sau al vostru să fie doar cercul -
Atât.

Se poate chiar să ți se facă poftă de o rapsodie…

Așa se vede Centrul Vechi din Palatul de Justiție! În ceea ce mă privește, după orice drum la Palat, trec Dîmbovița și-mi las urmele pașilor prin Curtea Veche, pe strada unde Eminescu redacta”Timpul”, traversez pasajul Gabroveni și am nostalgia Lipscanilor de altădată. E un fel de a da nas în nas cu trecutul , dar și de a deschide timp lăsând în urmă cărări de pași reținute în memoria pietrelor de pavaj. Uneori ești norocos să vezi trecând pe lângă tine cavalerii, păsările sau florile. Se poate chiar să ți se facă poftă de o rapsodie…

DESPRE PREMIU

Calypso's Blog  -”This is a blog about feelings, about dreams and about being alive”

https://calypsodream.wordpress.com/

Odată m-am regăsit în visul tău, Calypso! 

Pe toate canalele de știri apărea Adrian Păunescu. Un șoim plângea cu-o lacrimă albastră. Era 6 noiembrie 2010. 

Șoimul meu nu avea o casă a lui, îi făcusem cuib pe blogul altcuiva prin 2009. M-am apucat să-l caut și l-am găsit la tine. Premiant! Am reluat proiectul Katharsis Verbinescu în aceeași zi. Nici acum nu știu cine ești sau cine ți l-a dat. 

Mulțumesc!

EVERGREEN

ALBASTRUL COBALT ÎL PREFACI ÎN SOARE

Se mișcă timpul și trebuie să-ți spun,

Te-am întâlnit, înseamnă că ești bun,

În cupa inimii nu-i vreun resentiment,

Deși mi-ai spus că n-am nici un talent.

Ai vrut să știi cam cât pot să-ți îndur

Când secerai cu luna primprejur

Și dac-o prind ce știu să fac cu ea,

Când tot argintul ei mă va-mbrăca.

Ce ceață-a fost atunci, îți amintești,

Noi, frunte-n frunte, ne curgeam povești,

Pe malul unui râu cu ape volburoase,

Mi-erai în vis și-n dimineți frumoase.

Apoi, în miezul unei nopți de smoală,

De parcă murgu-ți lasă-n urmă boală,

Vii după mine, mânat de uri păgâne,

Te văd, dar nu mi-e frică de cărbune.

Și-atunci mă iei altfel, cu binișorul,

Cum lampa sufletului simte dorul,

Deaupră-mi ca pe-un nor îmbujorat,

Am fost cu tine, dar asta ți-a scăpat!

Acum ești tot în cerul nopții mele

Scăpat din locul ăla de strânsoare,

Doar te privesc și din a ta culoare

Albastrul cobalt  îl prefaci în soare.

Se mișcă timpul și trebuie să-ți spun,

Te-am întâlnit, înseamnă că ești bun,

În cupa inimii de ai vreun sentiment

De vină-i poate doar al meu talent.