CAP DE PRIMĂVARĂ

A trecut un car cu anii de la mine pân’ la tine
Ocolind Poiana Stânii, cu cai suri cu foc în vine,
Caru-i plin cu amintiri şi cu vise fără preţuri,
Cine-l mână-are vestiri, hăulind a tinereţuri,

Drumul nu-i e înglodat sau oprit în vreo rovină,
Toată marfa e de dat pe-o copeică cu rugină,
Chiar de n-are-asemănare, muşterii stau pe loc,
Căci au şi ei alte care, care duc al lor noroc.

S-o opri şi dinainte-ţi ca să-ţi ceară preţ să pui,
Cântăreşte dar’ în minte-ţi unde ţi-ai prins doru-n cui,
Iar de inima ţi-o cere, nu mai sta la îndoială,
Dă copeica cu plăcere, nu fă altă târguială.

Şi-atunci anii ăia mulţi s-or orândui-n grădină,
Coborând lin după frunţi, ascunzându-se în tină,
Iar când cap de primăvară dă năvală prin răsaduri,
Înflori-vor până-n seară ghioceii lângă garduri.


22.02.2016

SUB POARTA PIETRUITĂ-N BOLTĂ

DANS ÎN CER

S-au întâlnit pe-o stradă mare,

Lângă intrarea unui han,

El, un războinic cu cătare,

Ea, om de rând, pătruns de-alean.

Sub poarta pietruită–n boltă

Stă ea, cu chipu-ascuns în plete,

În minte-nchipuind o voltă,

Cu spatele la un perete.

Și-atunci  măreața lui statură

O smulse din a ei gândire,

Când se prelinse-o picătură

Pe fața lui, c-o nălucire.

În dreptul inimii își duse

Palmele strânse, înainte,

Și înclinarea ei l-ajunse,

Trecutu-l scutură fierbinte.

Din mers i-ntoarse plecăciunea

Și ea-i răspunse înc-o dată,

Uitând o clipă-amărăciunea,

De parcă-aci era chemată.

Războinicul şi-ntoarse pasul

Şi o privi în ochi pe fată

Căci poate să aștepte masul,

Când forța lui se dă legată.

De va mai sta doar o secundă

Lăsată-n voia minții lui,

O va-mpietri, când ea e undă,

Ce zboară peste visu-oricui.

Și-atunci se-nalță să-i arate

Cu măiestrie al ei dans,

Pe cerul care i-e aproape,

Plutind ușor, fără balans.

Negoțu-și laudă lipscanii,

Războinicul nu se clintește

Și-ar sta aici pe loc cu anii,

Dar ziua asta se sfârșește.

Ar trebui să stea pe-aproape

Ca fata aia prinsă-n zbor

Să se întoarcă într-o noapte

Mânată-aci de al lui dor.

Și dacă da și iarăși vine,

I-o arăta chiar a lui față,

Va face-o-așa cum se cuvine,

Ca să rămână înc-o viață.