Să nu uit să măsor stejarul din ghindă
Și-n răcoarea frunzișului să aud înțelesuri,
Pe jumătate aievea, pe jumătate eresuri.
Orișicare privire mi-e o altă balanță,
Să nu uit că omul se măsoară în hanță
Și-n asprimea căutăturii să-ntrevăd cântărirea,
Nici pe sfert cum e sufletul, peste măsură ochirea.
Orișicare atingere mi-e o altă pecete,
Să nu uit de pățania cu nuca-n perete
Și-n a ei nimereală să îmi caut simțirea -
Strămutată credința, îngrădită iubirea.
Orișicare durere mi-e un alt altoi,
Să îmi țin drumul când privesc înapoi
Și-n uitare să nu îmi arunc suferința,
Pe de-a-ntregul iertarea și recunoștința.
