III

Face-s-ar şuvoi de ape gândurile unui înger,
Să mă plouă cu flori coapte la poalele unui sânger,
Din plete să-mi încolţească vise cu aripi azure
Şi-ntre palmele isteţe ţine-voi căuş de mure.

Florile să mă alinte cu parfumuri dulci-amare,
Coborând cu-a lor tărie stele-n noapte, călătoare,
Iar când sângerul tresare - sub lumina lunii pline -
Un izvor cu apa vie peste pietre să suspine.

Numai tu să prinzi de veste şi să vii cu bucurie,
Cu un dar făcut de-un faur dintr-un fir de iasomie,
Să mi-l prinzi la butonieră cu o frunză de albastru,
Când Nichita-şi mână dorul înşeuat pe-un cal măiastru.