Căci cel ce stă e cel ce ia

Din cupa mea te pot cinsti
Dacă-ai să stai la masa mea,
De vei simți doar stânjeneală
Ți-e locul pe altundeva.

Căci cel ce stă e cel ce ia,
S-a scris demult de înțelepți,
Când crezi nu ai ce cerceta,
Iar dacă nu, doar vei vâna.

Aveai și tu dreptatea ta
Când pe drumeț l-ai păsuit
La pragul ușii-nțepenite,
Venise pentru că cerșea...

Cum să fi stat la masa ta,
Un om ca ăsta, oarecare,
Ce cumetrii îți dezlega?
Ce, e prieten cu cutare?

Bine-ai făcut, l-ai alungat
Și-n urmă ți-a lăsat ceva,
Lumina ce-a avut-o-n ochi
Când te privea pe dumneata.

Căci cel ce stă e cel ce ia,
S-a scris demult de înțelepți,
Când crezi nu ai ce cerceta,
Vezi, cerșetorii sunt poeți!