DESPRE VORBE

Vorbele sunt asemenea cărărilor, unele duc într-un luminiș, altele într-un hățiș și altele într-un loc înfundat.

29.05.2017

DIN BUCHETUL CU FLORI DE SARE

O SCÂNTEIE

Ce-mi spun aștrii despre tine,
Din poveste ce-a rămas?
Valurile-ajung la mine...
Am să fac spre tine-un pas:

Să-ți aduc ploaie-n torente
S-o privești de la fereastră
Sau doar vise inocente
Cu rouă de floare-albastră?

Să m-aștern pe al tău mal
Ca un val scos din uitare
Sau din jar să scot mangal,
Fum de vorbe și-o mirare?

Ca în basme de demult
Poate m-aș schimba la față
Și din al apei tumult
Ți-oi aduce-o dimineață -

Am păstrat-o într-ascuns
În a sângelui sclipire,
Până timpul s-a ajuns -
O scânteie de iubire.



06.08.2017

POEM CU MIERLĂ

La câte-n lună și în stele dacă aș sta și m-aș gândi

În nopțile cu toamnă-n suflet când ochii-mi trec prin rapsodii...

Parcă te văd că-mi faci artistic un semn cu mâna, studiat,

Să vin pe strada aia veche, să fie joia, pe-nserat.

Ca și cum cartea ta din vis ți s-a deschis din întâmplare

Acolo unde doar destinul  nu joacă teatrul oarecare,

Nu poți să-mi spui ceva mai mult, doar să aștepți  o împlinire,

În astă lume ce-a uitat să strălucească din iubire.

Cinci florărese țigăncușe vor vinde flori și va ploua,

Trei  stele vor aprinde bolta, iar focul se va ațâța,

Doar noi vom căuta lumina ce se revarsă dintr-o perlă,

Va fi așa ca altădată, când pentru noi cânta o mierlă.

CHIT

Astă seară avem răbdare la capac,

În loc de bere luăm de coarne un țap,

Apoi tragem ceasul din perete de limbă

Și, în fine, ne uităm în oglindă.

Zău că ni s-a suit timpul la cap,

Tot spațiul l-am înghesuit în dulap

Și-am uitat să îmi iau din buzunar

Biletul de la tine cu”dar”...

Îmi zici că mă poți iubi tăinuit,

Dar să-ți dau inima mea, să fim chit,

Să împărțim răbdările la capac

Și toate anotimpurile într-un cerdac.

Acum că toamna s-a dat peste cap

Cu dâre ruginite în câte-un copac,

Iar ploile și-au zângănit armurile de metal,

Arată-te ca să mergem la bal.

Vom merge cu mască și fără mască,

O să purtăm pe rând un coif și o cască,

Sufletele se vor înlănțui strâns

Și-ntre noi nu va fi nici un plâns.

18.09.2018

PRAF DE SAFIR

Bunăoară într-o zi Împăratul se trezi

Plictisit și mohorât și-avea chef de omorât!

Luă sabia din pod, se uită după norod,

Câtă frunză, câtă iarbă, dar de ce atâta grabă?

Hai să dea vreun telefon, dar uite că n-are ton!

Mai bine să frunzărească o revistă franțuzească,

Dar acolo ce-mi găsi, erau toți împărații,

Luă sabia de zor și plănui un omor.

Ca să facă căutarea își aprinse lumânarea

Și se-ascunse dup-o ușă, când îl găsi o mătușă,

”Ce faci aci Majestate, de ce-ai sabia la spate?

Pe cine stai să pândești ca să intri în povești?”

Orele treceau pârleazul, amiaza spori necazul

Și când fu la asfințit, musafirul nepoftit

Trase șnurul de mătase, clopotul sună de șase...

Împăratul se-mbună și pe vizor se uită.

Porunci să se zidească poarta aia-mpărătească,

Iar când clanța o urni, musafirul amuți,

Ce lucrare-n cărămidă, n-o să plângă de obidă,

Se-apucă să răsfoiască o revistă franțuzească!

Dar acolo ce-mi găsi, erau toți împărații,

Tobe, frunze, inimi, ghinde, și prințese, cât cuprinde,

Și o pasăre albastră care sta la o fereastră,

Îi ceru să-i dea o pană, scoase punga din sutană

Și cu praful de safire se puse să dea de știre

Cu slove de neuitat că a fost un Împărat

Care pentru-a se păzi până-n miezul inimii

S-a trezit posomorât și-avea chef de omorât.

Mâine iar de dimineață, în gazeta pusă-n față

Împăratul se găsește, bea cafeaua și zâmbește,

Zice la al său paharnic,”Astăzi doresc să fiu darnic,

Deschideți la înțelept, astăzi vreau să fiu deștept!”

Slugile grabnic fugiră acolo unde zidiră

Și-mpăratul singurel, bând cafeaua-ncetinel,

Auzi lângă fereastră glăsuind lângă o glastră

O pasăre ciufulită,”Nu-i bună ușa zidită,

Să te văd poți meșteri pentru gânduri colivii?

Ai să vezi, Măria Ta, că ți-ai lăsat inima

Unde nu vrei să privești și, cum scrie în povești,

Am încălecat pe-o șa și-am zburat unde-i  pana”.