La miezul nopții
ce-o să vie
Va fi iar toamnă
peste noi,
Septembrie din
nou ne-mbie
Cu-al lui festin
de nunți și ploi.
În colțul
ochiului, fugară
O amintire-și
face loc,
Buchetul macilor de vară
Cu care ai aprins
un foc.
Și-a luminat ca o
făclie,
Tot pâlpâind
amețitor,
Amorul tău de-o
veșnicie
Și mie mi s-a
făcut dor.
Mai altfel decât
altădată,
Și pașii mi i-am
domolit
Și-a fost așa ca
niciodată
Și către tine am
venit.
.jpg)