SEPTEMBRIE

La miezul nopții ce-o să vie

Va fi iar toamnă peste noi,

Septembrie din nou ne-mbie

Cu-al lui festin de nunți și ploi.

În colțul ochiului, fugară

O amintire-și face loc,

Buchetul  macilor de vară

Cu care ai aprins un foc.

Și-a luminat ca o făclie,

Tot pâlpâind amețitor,

Amorul tău de-o veșnicie

Și mie mi s-a făcut dor.

Mai altfel decât altădată,

Și pașii mi i-am domolit

Și-a fost așa ca niciodată

Și către tine am venit.

PARCĂ S-A ÎNTORS O RUNĂ

Ochii tăi și ochii mei

Se-ntâlnesc într-o privire,

Să păstrăm în timpul ei

O secundă de iubire.

Tu mă cauți pe sub lună,

Eu mă învelesc în noapte,

Nu știi că te țin de mână,

Când cireșii ascund șoapte.

Ca-ntr- un joc de v-ați ascuns

Ne tot furișăm prin vise,

Tu și eu, ca un răspuns

Al iubirilor promise.

Mână-n mână,  o poveste,

Parcă s-a întors o rună,

Două suflete-mpreună,

Ce a fost și-acuma este.

07.06.2018

LAPIS LAZULI

Pe o piatră, lângă mare,

Pusei ceașca de cafea

Și-un  ghioc ieșit la soare,

Să văd ce s-o întâmpla.

Să se afle că nu plec

Până nimfa nu se-arată,

C-un creion din lemn de tec

Pictai ancora îndată.

În adâncurile-albastre

Nimfa-și scutură din plete

Nestematele măiastre

Și privi pe îndelete.

Gândul ei se prefăcu

Într-un val ce-atinse piatra,

Zmelcul nici că mai tăcu

Din ecou înflori vatra…

Câte flori se arătară,

Tot de-atâtea ori și eu,

Te strigai azi prima oară,

Să te-aduc din visul meu.

Ochii ni se întâlniră

Și din strălucirea lor

Sufletele tresăltară

De-o iubire ca un zbor –

Leagă și dezleagă norii,

Limpezește apele,

Mișcă-n alte ceruri sorii

Și ne-adună șoaptele –

Te uiți unde-am însemnat

Ancora să dau de tine,

Pe o ceașcă de cafea…

Vii cu farfuria mâine?