Motto: ”Legenda spune că există niște forțe puternice în bobocii de bujor care strălucesc în nopțile cu lună plină...”
Noapte-adâncă, noapte mare,
Printre nori doar luna floare
Scutură lumini și umbre
Peste locurile sumbre
Sau mângâie știutor
Bobocelul de bujor.
Mă aștepti, doar luna știe,
Ca s-apar dintr-o câmpie,
Să pășesc prin noapte-adâncă
Printre florile din luncă,
Fără niciun alt ocol,
Când de stele-i cerul gol.
Noapte-adâncă, noapte mare,
Printre nori doar luna floare
Scutură dorinți și vise
Unde-s inimile-nchise
Sau mângâie știutor
Bobocelul de bujor.
În grădină, în mesteacăn,
Îți văd dorul prins în treacăt
Că se ține-n așteptare
Cât o fi noaptea de mare,
Dacă somnul te-o-ncerca
Să îți intru-n vis cumva...
Noapte-adâncă, noapte mare,
Printre nori doar luna floare
Scutură minuni și leacuri,
An de an, de-atâtea veacuri,
Sau mângâie știutor
Bobocelul de bujor.
Iată-mă că-ți dau de știre
Cât de-albastră-i a mea fire,
Că în buzunare-am stele
Culese de prin vâlcele,
Iar în ochii mei cei bruni,
O pădure de aluni.
Noapte-adâncă, noapte mare,
Printre nori doar luna floare
Scutură-n simțiri atlante
Sacrul foc fără de moarte
Sau mângâie știutor
Bobocelul de bujor.
În pădure, fără veste,
Se deschid ca în poveste
Alaiuri de flori smălțate,
Două lacuri, nestemate,
Ca și cum ochii șoptesc,
Mă privești și te privesc.
Noapte-adâncă, noapte mare,
Printre nori doar luna floare
Binecuvântând iubirea,
Vindecând neîmplinirea,
Înflorind cu al tău dor
Un bujor strălucitor...
