9/25/16
9/22/16
CÂNTEC
Cu floarea gândului la
ureche,
Mă las pictată închipuirii
tale,
Ca-n pânzele cu-argintărie
veche,
Cum umbrele coboară în
pocale.
Mă chemi să viu din valea
amintirii,
Ca să înnozi cu mine un descântec,
Când zorii amețesc în chef
satirii,
Sunt visul tău ce-a nemurit
în cântec.
L-auzi încet cum susură ascuns
Ca pârâiaș prin peșterile ființei,
Ca ploaia prefăcută în răspuns
Când picură pe piatra năzuinței.
Subscribe to:
Posts (Atom)
FĂRĂ DISCUȚII
-Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere ș i ăia care ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...
-
Luna plină se revarsă peste gândurile noastre, Pare că le duce-n sănii prin zăpezile albastre, Undeva, unde nici timpul... -
E mult de când nu ne-am văzut, De-atunci în timpuri paralele, Ne-am desenat alt început Și ne-am legat de alte st... -
Dăruiește-i mușcate cui a crezut că te-a păcălit Și va rămâne cu-o amintire, tu cu un bine gândit! Nu poți să ridici un coc...