MOTY

CÂNTEC

Cu floarea gândului la ureche,

Mă las pictată închipuirii tale,

Ca-n pânzele cu-argintărie veche,      

Cum umbrele coboară în pocale.

Mă chemi să viu din valea amintirii,

Ca să înnozi cu mine un descântec,

Când zorii amețesc în chef satirii,

Sunt visul tău ce-a nemurit în cântec.

L-auzi încet cum susură ascuns

Ca pârâiaș prin peșterile ființei,

Ca ploaia prefăcută în răspuns

Când picură pe piatra năzuinței.