TOȚI AU ÎN SERVIETE CARNETUL DE PREMIANT

Se decise în ultimul moment. Sâmbătă seara o va petrece-o în oraș. 
Discret, îmbrăcat în culoarea nevăzută a vântului. Intuită. Ca să treacă neobservat, ca o pată de culoare care pune în evidență o pictură impresionistă. Ca un fum de țigără care se insinuează într-o încăpere închipuind povești stranii care circulă iute ca gândul, reținute în memoria olfactivă a celor prezenți.

La recepția improvizată de la intrarea în cafenea își procură un bilet fără rezervare. I se indică locul său la una din mesele cu numerele”13”sau”4”. Sala e plină. Are o relație privilegiată cu numărul treisprezece, însă două locuri de la masa cu acest număr sunt deja ocupate de o pereche. Patru nu e de găsit. O fi fiind măsuța aceea din față, cu toate locurile libere. Are blatul negru ca o tablă de școală, lăcuit, dar numărul este plecat în weekend. Zâmbește în gând, jucându-se cu cifrele. Unu cu trei, patru. Ziua lunii,”13”!

Optează spontan pentru un loc la bar, ieșind din cercul cu numere. 
La masa fără număr se instalează patru persoane.

Cineva care ar veni înspre bar ar putea să remarce că este a patra persoană...Scurt moment de reflecție!

Constată că, spre deosebire de alte dăți, nu detectează vizual ceața din fum de țigară. Toți vor să vadă bine și și-au lăsat fumurile acasă. Las’ că-i bine!

Profesorul intră și, pentru câteva zeci de secunde, grupurile de discuție rămân absorbite în conversațiile lor șoptite. Vocea profesorului le atrage atenția. A început ora...Toți sunt ochi și urechi. 

S-a împlinit un an de zile de când se tot predă această lecție. Nimeni nu mai are emoții. Nici profesorul, întrucât la orele lui se înghesuie premianții, nici studenții lui de toate vârstele, care și-au redescoperit pasiunea pentru valori autentice.

Anthos își pipăie”mulțimea imaginată a cucuielor” și se lasă dus pe firul amintirilor:
”-  Și cu cine doriți să începeți altoirea, domnule profesor?
- Cu elevul meu de excepție! Deși mi-a dovedit că este foarte atent și a înțeles spiritul scenariului, a considerat că aș avea îndoieli.
- Și ați avut?
- Îndoieli? Nu. Doar că la oră poate că nu am reușit să fiu atât de convingător pe cât mi-aș fi dorit, însă dacă Anthos a prins spiritul expunerii pot să nu mai am nicio grijă. E de-ajuns să priceapă unul, apoi toți vor face alegerea corectă.Toți au în serviete carnetul de premiant, iar eu sunt dispus să punctez performanța.”
Anthos învălui cu privirea profesorul și auditoriul. Era evident că a început să bată vântul schimbării în bine.
- Ceea ce trebuia demonstrat!-încheie profesorul, de această dată ferm convins că semințele nu s-au irosit în cele patru zări.