DĔDINA

S-au pornit din dealul morii

Să colinde zburătorii,

Cu toiegele din tisă

Să aducă ploaie-ntinsă,

Să spele păcatele,

Să curețe apele,

S-amintească datinile...

Și-au strânsără și au strâns

Greul lumii într-un plâns

Al norilor de cărbune

Să-l plângă peste cătune,

Să spele păcatele,

Să curețe apele,

S-amintească datinile...

Și când norii s-or zvânta,

Vântul hoinar l-or chema,

Să usuce-n umbra florii

Cărarea din dealul morii,

Până când s-or îndura,

Iertarea vor dezlega

Și s-o-mplini datina...

PRIMUL CÂNTEC

În liniștea de indigo

Un gând de-al tău s-a prefăcut

În trandafir smuls din zăpezi,

Ca-n vremurile de-nceput,

Când ziua nu se descrețise

Din lunga noapte fără lună,

Iar soarele umbla prin vise

Ca să răsară din furtună.

Părea un gând rătăcitor

Pe o cărare fără-o urmă,

Ca o lumină căutând

Un suflet unde să rămână,

Am întins mâna să-l ridic

Din vălul nopții nemișcat,

Iar profeția s-a-mplinit

Și steaua noastră a cântat...

FII CA MĂNĂSTIREA DE SUB APE

Cât ții în taină, pe-atâta se și vede,

Dac-ai fi iarnă, zăpadă grea ai cerne,

Dar nici omătul nu poate ascunde

Ce vrei să îți păstrezi adânc sub unde.

Îmi ceri să-ți dau curajul să te-arăți,

Cu gândul să-ți zidesc ție realități

Și-mi pui în față perdele de iluzii

Să nu te văd în marea-ți de confuzii.

La ușa labirintului azi te-am adus,

Scutură-ți Minotaurul și lasă-l dus

Și cată rostul firii să-ți fie înțeles

Ca viața să îți pară ca un fruct ales.

Fii ca și mănăstirea de sub ape,

Credința oglindește-ți-o-n agape,

Și ieși din umbra întorsului păcat

Purtând coroana iertării ca-mpărat.

TATUAJ PERMANENT

o   

Timpul este un pansament bun ca graba să nu strice treaba, dar de cele mai multe ori, din prea multă prevenție, pansamentul se transformă în tatuaj permanent.

08.05.2010

SUFLETUL CU PANTOFI ROȘII

M-am întrebat azi cum să mă îmbrac -

Ce strai să pun azi sufletul să poarte?

Oare răspunsul îl găsesc în carte

Sau în grafitul creionului cu vârf de ac?

Ea, mintea, s-a uitat la suflet

Și sufletul la ochii minții,

De-aș pune-o haină de zăpadă,

Focul au să-l păzească sfinții.

Din rugăciune-am țesut haină

Împodobită cu lumină

Și focu-a pâlpâit mai tare,

Suind octave în surdină.

Și sufletul a mers pe nori

Deasupra macilor aprinși,

Din care mi-ai lăsat în vis

Pantofi ușori și chef de scris…

CHEAMĂ-MĂ DIN NOU

Răsfață-mă în colțul tău de rai,

Privește-mă și-mbracă-mă-n lumină,

Iar în cununa ploilor să-mi prinzi

O floare a timpului cu rădăcină.

Din cărțile cu file învechite

Culege-mi toate florile din vise,

Presară-mi-le-n pletele-nverzite

Când verile au porțile deschise.

Și dacă în a ta închipuire

Mă vei vedea aievea, lângă tine,

Nu te-ndoi, ci crede cu tărie

Că gândul tău s-a auzit la mine.

CLEPSIDRĂ

Se trece timpul cum se petrec frunzele,
Într-o aşteptare a ce va să vie -
Pe care mi-o măsor în primăveri,
Intermediar între cald şi rece...Trece...

1998