Joia-n glastră! Le jeudi dans le salmigondis!

Aburi de gând
Înfloresc fereastra,
Pe-o poliţă, toamna,
Lângă - 
Noi şi glastra. 

Cu degete lungi
Desenăm sentimente,
Transparentă e sticla,
După -
Perdele inocente.

Schiţăm priviri
Şi doruri albastre,
Bem ceaiul de foi,
Înainte -
Ploaie de astre.

Cu gând cuminte,
Eu la o fereatră,
"Viu miercuri",
Peste -
Joia-n glastră!


Nuage de pensées

Fleurit sur la fenêtre,

Sur une étagère,  l'automne,

Suivant -

Nous et le pot à fleurs.

Avec de longs doigts

On dessine des sentiments,

Le verre est transparent,

Après -

Rideaux innocents.

On ébauche des regards

Et de bleues nostalgies,

On boit du thé de feuilles,

Avant -

Les étoiles en pluie.

Ma bonne pensée,

Moi-même, devant la fenêtre,

"Je viendrai mercredi"

Plus -

Le jeudi dans le salmigondis!

Carte ilustrată

Din flori împletesc poeme-n culoare,
Să te-ajungă în visul din zori,
Cum altfel să-ţi trimit lăcrămioare?
Ne-ntâlnim la răspântii de nori...

Vorbele le tăinuiesc pe hârtie,
Desenând în eter mângâieri,
Cum altfel mi-ai trimite tu mie
Florile zilei de ieri?

Undeva, cerul dezleagă lumina
Şi-atunci drumul cu flori l-om găsi,
Nu-ntreba a cui a fost vina,
Că acum ne-am putut regăsi?

Ca să răsară iar soarele, înmulţeşte ploaia cu trei...

O fată ciudată, cu inima cât o stradă de largă,
Pe care s-au așezat anotimpurile, fără zarvă,
Trece cu paşi repezi pe bulevarde imaginare,
Încrucişâd trecătorii de prin inima ei mare.

În zile ploioase, caută streaşina zâmbetului ei,
Ca să răsară iar soarele, înmulţeşte ploaia cu trei...

Din timpul ei sideral îşi coboară privirea pe stradă,
La trecătorii grăbiţi să prindă ora ce stă să cadă,
Pe cadranul universului timpul se toarce fuior,
Fata ciudată ridică pleoapele cu tremur uşor.

În zile ploioase, caută streaşina zâmbetului ei,
Ca să răsară iar soarele, înmulţeşte ploaia cu trei...

Cinci sute de ani sta-va sub vântul suflător peste timp,
Pod al iubirii din norii curgând domol, fără anotimp,
Cinci sute de ani sta-va sub soare arzător peste zi,
Aşteptându-l pe el s-o găsească, venind dinspre miazăzi.

În zile ploioase, caută streaşina zâmbetului ei,
Ca să răsară iar soarele, înmulţeşte ploaia cu trei...

Veşnica întoarcere

În căutarea mărilor din astru...

Nimfe cretane cu alge în plete
Se-adună pe seară la ale mării banchete,
Cu trup de sirene se-arată în larg,
Când Ulise trece legat de catarg;

Zorii se crapă în valuri domoale,
Banchete pe ape deschid dimineţi frugale,
Nimfele-şi scutură pleata pe plajă,
Atrase de nai cu a lui Pan vrajă;

Undeva cerul se culcă pe ape,
Carul lui Neptun tras de delfini este pe-aproape,
Tridentul zeului zguduie marea,
Ţipând, nimfele ascultă chemarea:

"Mai repede, mai adânc, mai albastru,
În căutarea mărilor din astru..."