UN VOINIC CU-O STEA VORBITOARE

Frunză de sulfină,
Crescută-n grădină,
Spune-mi numai mie
Joi pe la chindie,
La ce miez de noapte
Ies stelele coapte
Şi-una dintre ele
Cu cozi micşunele
O stea vorbitoare,
Atotştiutoare,
Să-mi zică pe nume,
Să mă ştie-n lume
Şi să îmi şoptească
Sub luna crăiască,
Că mi-e dată mie
Din copilărie?

Voinice cu plete
Lăsate pe spete,
Spune-ţi-oi doar ţie
Din feciori o mie,
Să dormi sub mesteacăn
Într-o zi, în treacăt,
Şi-o să ţi s-arate
Sub gene mirate
La ce miez de noapte
Ies stelele coapte
Şi-una dintre ele
Cu cozi micşunele
O stea vorbitoare,
Atotştiutoare,
Te-o striga pe nume
Şi te-o şti în lume.

Dară se întinse
Somnul îl cuprinse,
Creanga de mesteacăn
Îl atinse-n treacăt
Şi din miez de noapte
Şase stele coapte
Îl înconjurară;
Şi-una dintre ele
Cu cozi micşunele
O stea vorbitoare,
Atotştiutoare,
Doini-ncetinel,
Fecioraş cu plete
Crescute pe spete,
Sunt ursită ţie
Din copilărie!

Voinicul o prinse
Şi-n chimir o-nfipse,
Ochii şi-i deschise,
Dar steaua fugise...
Era miez de noapte
Cu cinci stele coapte
Şi-una lângă ele
Cu cozi micşunele
O stea vorbitoare,
Atotştiutoare,
Sta pe-un fir de lună
Susurând pe-o strună
Dragostea şi dorul
Luminând feciorul:
Sunt ursită ţie
Din copilărie!

19.12.2010